Astmul si Bronsita La Pisici

Pisica a inceput sa aiba accese de tuse la intervale scurte de timp. Am crezut ca incearca sa elimine un ghemotoc de par. Medicul meu veterinar a diagnosticat-o cu bronsita si astm felin. N-am stiut ca pisicile ar putea suferi de asa ceva.

Astmul felin afecteaza un numar destul de insemnat de pisici si, adesea, se asociaza cu bronsita. „Astmul” este practic o inflamatie acuta sau cronica a cailor respiratorii asociata cu cateva efecte fiziologice, respectiv:

• Reactivitate crescuta la diferiti stimuli nocivi
• Ingustarea/comprimarea sau constrictia cailor respiratorii
• Reversibilitatea constrictiei cailor respiratorii
• Prezenta celulelor inflamatorii in interiorul cailor respiratorii

Termenul de „bronsita felina” descrie tusea si/sau respiratia dificila si suieratoare care apare ca urmare a inflamatiei cailor respiratorii inferioare. Astmul si bronsita sunt, in mod caracteristic, doua aspecte ale aceluiasi sindrom.

Daca caile respiratorii ale pisicii sunt sensibile la anumiti stimuli, expunere la acesti agenti poate provoca un raspuns inflamator, iar pisica va prezenta spasme bronsice, o productie crescuta de mucus si eventual, acumularea de mucus la nivelul cailor respiratorii. Imposibilitatea de a-si elibera bronhiile de mucus poate conduce la obstructia cailor respiratorii si poate vulnerabiliza pisica la a dezvolta infectii respiratorii secundare. Obstructia cronica a cailor respiratorii poate bloca aerul in pasajele pulmonare de calibru mic denumite alveole, ducand la umflarea acestora in exces si lezarea pulmonilor.

Tusea si distresul respirator (respiratia cu dificultate, scurtarea respiratiei, respiratia cu gura deschisa, etc.) sunt cele mai frecvente semne ale astmului si bronsitei feline. Tusea este un aspect clinic extrem de sugestiv, deoarece tusea are relativ putine cauze la pisici. Pisicile care tusesc se aseaza intr-o pozitie ghemuita cu gatul extins. De asemenea, aceste pisici vor avea o respiratie dificila si suieratoare – uneori, suficient de puternica incat s-o puteti auzi daca va aflati in apropierea pisicii.

Anumite pisici sunt mai predispuse la a face astm?

Bronsita si astmul felin sunt cel mai frecvent diagnosticate la pisicile cu varste cuprinse intre 2 si 8 ani, iar siamezele se pare ca prezinta un risc mai crescut de a dezvolta acest sindrom de boli. Pisicile supraponderale si obeze, de asemenea, prezinta un risc mai ridicat de a dezvolta boli respiratorii cronice si, intr-un studiu clinic, se sugereaza faptul ca aceste boli ar fi mai frecvent intalnite la femele.

Care sunt cauzele bronsitei si astmului felin?

Cauza exacta a inflamatiei asociate bronsitei si astmului felin este necunoscuta. Este mai indicat sa fie luati in considerare factorii declansatori care amplifica inflamatia si provoaca semnele asociate bronsitei si astmului. Acesti factori declansatori pot fi reprezentati de:

• Praful sau pulberile ce provin de la nisipul igienic al pisicilor
• Fumul de tigara
• Parfumurile
• Odorizantele de camera
• Fixativul de par
• Produsele de curatat/improspatat carpetele
• Parfumurile si substantele aromate adaugate detergentilor de rufe si/sau balsamurilor de rufe

Cum este diagnosticat astmul?

Diagnosticarea astmului si bronsitei la pisici necesita excluderea celorlalte boli care induc semne respiratorii. Aceste boli includ pneumonia infectioasa (fungica, bacteriana, parazitara), dirofilarioza cardiaca a pisicilor (pisicile sunt gazde atipice si accidentale pentru parazitul care provoaca dirofilaarioza cardiaca canina), parazitii pulmonari primari si procesele tumorale (fie o tumora pulmonara, fie una care a metastazat sau a diseminat in pulmoni dintr-o alta regiune a corpului).

Diagnosticarea astmului si bronsitei la pisici necesita excluderea celorlalte boli care induc semne respiratorii.

Testele de diagnostic vor include o hemoleucograma completa (HLG), examenul biochimic al sangelui, examinarea materiilor fecale si analiza de urina. Aceste teste vor evalua starea generala de sanatate a pisicii si ar putea sa ofere indiciile necesare depistarii cauzei care sta la baza aparitiei semnelor respiratorii. Un anumit tip de leucocite (celulele albe ale sangelui), eozinofilul, este asociat in mod obisnuit cu starile alergice sau bolile parazitare, iar prezenta lui sustine diagnosticul prezumtiv de astm. In unele cazuri, vor fi efectuate teste speciale pe probele de fecale pentru depistarea viermilor pulmonari. Testele suplimentare de diagnostic pot fi reprezentate de:

• Testarea pentru dirofilarioza cardiaca („viermele inimii”). Acesta este un test de sange si trebuie sa fie efectuat la orice pisica care tuseste.
• Testarea pentru leucemia felina si virusul imunodeficientei feline. Aceasta testare este deosebit de utila in stabilirea statusului general de sanatate al pisicii.
• Radiografiile toracice. Exista cateva modificari caracteristice observate pe radiografiile pulmonare ale pisicilor cu astm sau bronsita. Radiografiile, de asemenea, se dovedesc utile in a exclude alte cauze pulmonare sau cardiace. De exemplu, dirofilarioza cardiaca a felinelor si viermii pulmonari produc leziuni specifice si sugestive care pot fi sesizate pe radiografii.
• Bronhoscopia cu examen citologic si/sau examenul microbiologic. Bronhoscopia este o procedura care in mod tipic este efectuata de un medic veterinar specialist si care-i permite medicului veterinar sa vizualizeze caile respiratorii ale pisicii anesteziate cu ajutorul tub subtire de fibra optica. Odata cu bronhoscopia pot fi prelevate probe de mucus si celule ce captusesc bronhiile pentru a fi examinate la microscop si pentru a fi efectuate examene microbiologice.
• Lavajul traheal. Lavajul traheal consta in „spalarea” traheii cu o cantitate redusa de solutie salina sterila, astfel prelevandu-se celule si mucus de la acest nivel. Probele astfel obtinute pot fi examinate sub aspect microbiologic (puse pe medii de cultura) si pot fi examinate la microscop.

In majoritatea cazurilor, nu este identificata o singura cauza, in ciuda unor investigatii in scop de diagnostic, amanuntite si complete. Chiar si atunci cand cauza generatoare nu este identificata, multe dintre pisici pot atinge o calitate a vietii rezonabila cu ajutorul tratamentului.

Cum se trateaza astmul?

Odata ce celelalte boli sunt fie identificate si tratate, fie excluse, poate fi initiat tratamentul pentru bronsita si astm. Tratamentul acestui sindrom morbid este mai degraba un „management” avand in vedere ca vindecarea se produce arareori. In mod tipic, reusita managementului bronsitei si astmului felin implica imbinarea unora dintre masurile urmatoare:

• Evitarea factorilor declansatori – Orice factor declansator care agraveaza problemele de respiratie la pisicile cu acest diagnostic va trebui sa fie evitat. Acest lucru implica incercarea diferitelor tipuri de nisipuri igienice pentru litiera pisicii, eliminarea fumului de tigara din casa, etc. Este extrem de important sa acordati o atentie deosebita factorilor ambientali care ar putea agrava sau inrautati afectiunea.
• Normalizarea conditiei corporale – Starea de supraponderabilitate sau de obezitate cauzeaza inflamatie sistemica care poate contribui la aparitia bronsitei si astmului felin, precum si intensificarea efortului de functionalitate al inimii si pulmonilor. Normalizarea conditiei corporale este critica pentru gestionarea cu succes a pacientului cu bronsita sau astm felin.
• Bronhodilatatorii – Substantele bronhodilatatoare sunt inhalate si se utilizeaza pentru a „deschide” caile respiratorii, permitandu-i pisicii sa recirculeze aerul in si din pulmoni cu o mai mare usurinta. Pentru ca acestea sa fie eficiente, ele trebuie sa fie utilizate constant, intocmai cum v-au fost prescrise de catre medicul vostru veterinar.
• Corticosteroizii – Corticosteroizii au efecte antiinflamatorii puternice si asigura alinarea pisicilor care manifesta dificultati respiratorii ca urmare a bronsitei si astmului felin. Pisicii i se poate administra o injectie cu un corticosteroid cu actiune de lunga durata care are capacitatea de a atenua simptomele timp de cateva saptamani sau chiar luni de zile. Mult mai frecvent, pisicilor li se prescrie un corticosteroid ce se administreaza pe cale inhalatorie in incercarea de a limita efectele steroidului asupra pulmonilor si de a minimaliza efectele secundare negative ale acestora. Din fericire, pisica este pacientul cel mai „rezistent” la efectele secundare ale corticosteroizilor.
• Profilul alimentar hipoalergenic – Medicul vostru veterinar va poate ajuta sa depistati daca astmul pisicii voastre va fi mai bine controlat daca aceasta consuma o hrana fie mai putin alergenica, fie una realmente hipoalergenica. In cazul unei astfel de alimentatii este nevoie de timp pentru a-i tatona efectele la pisicile cu bronsita sau astm felin, dar poate reduce regimul medicamentos, respectiv, dozele sau frecventa cu care sunt administrate medicamentele antialergice.
• Acupunctura medicala – Neuro-modularea prin intermediul acupuncturii medicale poate reprezenta o tehnica prin care se poate asigura atenuarea simptomelor pisicilor suferinde de bronsita sau astm felin. La pisicile care raspund la acupunctura medicala, necesitatea utilizarii medicatiei pentru controlul simptomelor lor poate fi diminuata.

Pisica mea se va vindeca de astm si bronsita?

Pisicile cu bronsita si astm felin rareori se vindeca. Scopul tratamentului este acela de a diminua severitatea si frecventa „atacurilor” si de a ameliora calitatea generala a vietii pisicii. Majoritatea pisicilor cu bronsita si astm felin pot avea o viata activa si lipsita de suferinta.