Fascinanta, eleganta si gratioasa, birmaneza este o pisica de talie medie, cu parul semilung si ochii de culoarea safirului, cu un temperament echilibrat, jucausa, afectuoasa si loiala.
Istoricul si Originea
Exista numeroase legende legate de aparitia acestei pisici. Una dintre legende relateaza ca, aceasta rasa ar proveni dintr-o rasa de pisici sacre, care populau templul Khmer de la Lao-Tsunin, dedicat venerarii lui Tsun-Kyan-Kse, Zeita de Aur cu ochii de safir, care veghea asupra calatoriei sufletelor. Se spune ca templul era pazit de cateva sute de pisici de un alb imaculat cu ochii de culoarea chihlimbarului. In timpul unui atac asupra templului, marele preot Kittah Mun-Ha a fost ranit mortal de atacatori. Pisica sa credincioasa, Sinh, s-a asezat pe trupul muribundului, indreptandu-si privirea catre statueta de aur a zeitei, care trona in centrul templului. In timp ce privea la statueta, blana pisicii a devenit aurie, ochii albastrii, de culoarea safirului, iar cand s-a indreptat spre usa templului, labele sale s-au colorat in maron, cu exceptia partilor care atinsesera trupul preotului si care au ramas albe. Indemnati de privirea pisicii, preotii au inchis usile templului, salvandu-se astfel de la pieire. Pisica Sinh nu si-a parasit stapanul si a murit la numai sapte zile de la moartea acestuia, calauzindu-i sufletul in lumea de dincolo. Cand calugarii s-au adunat in fata zeitei pentru a alege un nou preot, au sesizat ca toate pisicile, nu demult albe, se transformasera aidoma lui Sinh. In urma acestei istorioare, birmaneza a devenit Pisica Sacra a Birmaniei.
Din ce in ce mai multe povestiri cu privire la originea Birmanezei pretind ca aceasta s-ar fi dezvoltat in Franta. In 1919, o pereche de pisici birmaneze achizitionate de miliardarul Cornelius Vanderbilt au fost aduse in Franta din templul de la Lao-Tsun. Masculul, Maldapour, nu a rezistat calatoriei, insa femela, Sita, care era gestanta, a reusit sa ajunga cu bine in Franta, unde a si fatat. Rasa este inscrisa in Cartea de Origini Franceza inca din 1925.
In 1959, prima pereche de birmaneze ajunge in Statele Unite, iar in 1967, rasa a fost recunoscuta oficial. De atunci, birmaneza si-a castigat popularitatea in randul iubitorilor de pisici, devenind a treia cea mai populara rasa de pisici cu parul lung, potrivit statisticilor CFA.
In 1966, rasa este recunoscuta oficial si in Marea Britanie.
Aspectul Exterior si Dimensiunile
Birmaneza este o pisica de talie medie, musculoasa, cu o constitutie mediolina, bine porportionata si cu parul semilung. Masculii sunt mai masivi decat femelele. Capul este rotund, cu barbia bine conturata si evidentiata, botul rotund, catifelat si maxilare puternice. Ochii mari, rotunji, dispusi usor oblic si bine distantati sunt intotdeauna de culoarea safirului. Urechile, nici prea lungi, nici prea scurte sunt dispuse distantat si usor oblic in fata. Lungimea corpului este aproximativ egala cu inaltimea. Toracele este lat si adanc. Picioarele sunt lungi, robuste, musculoase, cu labele de culoare alba. Coada este de lungime medie, stufoasa.
Blana este de lungime medie spre lunga, matasoasa, neteda, cu un desen caracteristic. Blana este simpla, nefiind prevazuta cu un puf profund. Blana este de culoare bej crem sau albastruie aproape in totalitate, cu exceptia extremitatilor (urechi, nas, coada, extremitatile picioarelor) care sunt ciocolatiu inchis. Parul de culoare inchisa de la nivelul fetei formeaza o „masca”. Initial, la nastere si in primele saptamani de viata, diferenta dintre cele doua nuante este putin sesizabila. Pe masura ce pisica inainteaza in varsta, diferenta devine din ce in ce mai evidenta. Parul de la nivelul fetei este un pic mai scurt, in timp ce cel de la nivelul gatului este mai lung si mai des formand un guler. Una dintre caracteristicile rasei sunt labele de culoare alb imaculat. Conform standardului, culoarea alba trebuie sa se termine cu o linie dreapta sau dantelata, simetrica, situata sub articulatia carpo-metacarpiana, respectiv, sub cea tarso-metatarsiana sau sub pernita metacarpiana, respectiv, metatarsiana.
Greutatea corporala, in medie, este de 4,5-8 kg.
Personalitatea
Birmanezele sunt afectuoase, devotate si extrem de curioase. Fiind foarte sociabila, birmaneza adora compania oamenilor si nu ii prea place sa stea mult singura. Extraordinar de telepatica cu persoana cu care-si stabileste o legatura mai puternica, birmaneza va stii intotdeauna cand sunteti veseli sau tristi si se va comporta ca atare.
Nu este prea galagioasa, miunand mai prelung numai cand „are ceva de spus”.
In general, sunt putin active in casa. Pisoii sunt mai jucausi si mai vivaci, in timp ce masculii sunt mai sedentari, „activandu-se” in perioadele de calduri ale femelei. Le place sa fie alintate si rasfatate.
Relatiile cu Familia si Casa
Daca va doriti o pisica care nu este agresiva, adora sa stea in compania oamenilor si este foarte linistita, ar trebui sa va ganditi sa achizitionati o birmaneza. In plus, daca v-ar placea o pisica cu parul lung, dar nu va doriti sa va pierdeti prea mult timp ingrijindu-i blana, ca in cazul unei persane, birmaneza este o alegere buna.
Este toleranta cu alte animalute de casa si cu copiii. Convietuirea va fi mai buna in cazul in care pisoiul de birmaneza este adoptat in jurul varstei de 5-6 luni, deoarece, pisoii de varste mai mici sunt mai speriosi.
Se adapteaza usor la viata de apartament, dar i-ar placea si viata la curte, unde s-ar putea juca in voie si s-ar catara in copaci.
Aspecte Particulare
Blana birmanezei de lungime medie nu necesita o ingrijire exagerata ca in cazul persanei, spre exemplu. Astfel, pieptanarea si perierea de circa 2-3 ori pe saptamana sunt suficiente pentru a-i mentine birmanezei o blana ingrijita, stralucitoare si neincurcata.
Birmaneza naparleste moderat si sezonier.
Birmaneza este o pisica mediu de activa in interiorul caminului, preferand sa lancezeasca pe canapea si sa se toaleteze. Sunt pisici extrem de curate, astfel ca in momentul in care nu se mai ingrijesc inseamna ca are o problema reala.
Unele exemplare au tendinta de a va urma ca o umbra in momentul in care ajungeti acasa. Pot dezvolta legaturi puternice cu o anumita persoana, de care se va atasa si in care va avea incredere oarba.
Masculii se maturizeaza la diferite varste, fiind apti pentru inperechere la varsta de 12-24 luni. Femelele sunt foarte materne, dand nastere, in medie, la 3-5 pisoi per fatare. Birmaneza este o rasa tardiva, care se dezvolta lent. Pisoii se nasc deschisi la culoare. Pana la varsta de 18 luni o birmaneza se maturizeaza, dar este posibil sa nu atinga dezvoltarea corporala maxima pana in al treilea an de viata.
Boli si Afectiuni Curente
Birmaneza este, per ansamblu, o pisica robusta, rezistenta si sanatoasa cu putine probleme de ordin medical. Ca si sensibilitati, se pare ca birmaneza este predispusa afectiunilor cavitatii orale (gingivite, tartru dentar), afectiunilor oculare, sindromului vestibular, diabetului zaharat, insuficientei renale si cardiomiopatiei hipertrofice.
Sindromul Wobbler este o afectiune mostenita, care determina un mers clatinat si tremuraturi la pisoii. Aceasta maladie se poate rezolva spontan in jurul varstei de 8-10 saptamani. Tremuraturile sunt mai pronuntate in partea posterioara a corpului, fiind antrenate in momentul in care pisoiul incearca sa merga sau sa manance. Cand animalul ramane nemiscat sau sta intins, tremuraturile se opresc, fapt ce atesta ca declansarea „crizelor” este provocata sau conditionata. Aceasta afectiune este mai evidenta in cazul masculilor mai mari, care cresc rapid. Se pare ca el ar fi produs in stadiile de mielinizare ale nervilor.
Birmanezele sunt sensibile la anestezice.
Ca idee generala, orice animalut de companie care a trecut de varsta de 6-8 ani, ar trebuie dus la medicul veterinar pentru un control de rutina si pentru un set de investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a-i descopri eventualele sensibilitati sau probleme de sanatate si pentru a incerca remedierea acestora din timp.
Speranta Medie de Viata a birmanezei este de 10-14 ani, unele exemplare fiind mai longevive si putand trai peste 15 ani.