Cu cea mai mare plăcere și cu inima plină de dragoste vă relatez povestea noastră și cum aceste 2 sufletele + încă unul bonus au ajuns în sânul familiei noastre și care sunt copilașii noștri.
În urmă cu 7 ani, pe 27.06.2015 avea să fie cea mai minunată zi din viața noastră, ziua în care noi Georgi și Răzvi am devenit familia Cepoi.
Eram la început de drum și toată viața și dragostea înainte, știind că el v-a fi bărbatul visurilor mele, jumătatea mea, sufletul meu pereche cu care mână-n mână voi traversa aceasta viață pe pământ și dincolo de ea! Cam târziu ne-am găsit, dar niciodată nu e prea târziu pentru o iubire adevărată!
După căsătorie ne-am programat luna de miere în Santorini, 10 zile, doar noi doi și iubirea dintre noi, fără să știm că acea lună de miere va fi cumpăna vieții noastre. Dintr-o banală răceală netratată la timp, apărută cu simptome de creștere a pulsului și febră, am mers la medicul de familie înainte de a pleca în concediu și ni s-a confirmat că are doar o mică infecție la amigdale și că putem să mergem liniștiți în concediu și așa am și făcut...Doar că starea soțului se agrava cu fiecare oră. Ajunși în Santorini, după un zbor cu avionul, ceea ce cred că a înrăutățit situația, am ajuns la urgențe căci nu mai putea respira. Ne-au internat și au zis ca îl transferă la Atena că este grav. După lupte colosale cu spitalele, asiguratorul nostru pentru asigurarea de călătorie și de sănătate, într-un final, am plecat pe semnătură din spital și pe riscul nostru. Am păstrat toată noaptea legătura cu unul din medicii de la spitalul din Santosina care ne-a și îndrumat să plecăm de acolo și să zburăm înapoi în țară că aici nu are șanse. Am luat zbor înapoi acasă și am ajuns la operație pe cord deschis deoarece a făcut o pericardită hemoragică, iar medicul care l-a operat mi-a dat șanse de unul la mie că va scăpa, plus pleurezie și depistat cu virusul hepatic B, care surpriză îl avea de la naștere și nimeni nu a știut nimic.
5 săptămâni a stat în spital și au mai urmat alte 6 luni de tratament cu tuberculostatice fiind suspect și de TBC, iar mai apoi încă un an de interferon pentru hepatita B. De la acest interferon șansele de a avea un bebe au devenit 17%, interferonul afectându-i tot sistemul de reproducere. Ne-am conformat și ne-am pus pe investigații și am început fertilizările în vitro...prima eșec total...investigații peste investigații, analize peste analize, chiar și genetice...a doua, din nou, alt eșec, și fizic și psihic. Ne-am adunat puterile și am început și al 3 lea FIV (fertilizare in vitro). Dezastru și acest FIV, pe toate planurile și pe toate stările noastre existente.. EȘEC TOTAL.
Mai apoi am abandonat tot și mă rugam la Dumnezeu: „Doamne, dă-mi și mie un suflețel! Nu îți cer mai mult...un suflețel sau 2 sau 3! Doamne, cât crezi tu că merit...” Iar Dumnezeu mi-a dat primul suflețel, Ginger, mai apoi al doilea suflețel, Massimo și cireașa de pe tort, Athos, suflețelul nostru nr.3. Șotul mi-a luat-o pe Ginger doar pentru a mă ajuta să trec psihic peste acele încercări, iar Ginger a știut pentru ce ne-a ales - pentru a ne fi acel suflețel de care familia noastră avea atât de mare nevoie și pentru a ni-l dărui pe cel care avea să fie prințul prinților, Massimo...Și de aici am devenit poate cei mai fericiți părinți de blănoși, a 3 suflețele: Ginger, Massimo și de jumătate de an îl avem și pe Athos, un cățeluș adoptat din adăpost.
Azi suntem cei mai împliniți părinți de blănoși... inclusiv părinții nostru când vin la noi, vorbesc cu ei cu iubirile lui buna și bunul.
PS . VĂ ADMIR FOARTE MULT ȘI TARE AȘ VREA SĂ FI AJUNS ODATĂ LA DVS. CU GINGER și MASSIMO.
Noi suntem din Reșița, județul Caraș-Severin, însă asta nu ne împiedică să ajungem la dvs. Sunteți un om deosebit și minunat cum rar mai întâlnești. Vă urmăresc cu mare drag și de fiecare dată îi zic soțului...uite tati la doamna doctor pisicuța vreau să merg cu puii noștri!🥰 Și odată și odată tot venim...PROMIT!