Ce este o efuzie pleurală?
Efuzia pleurală face referire la o acumulare de lichid în cavitatea pleurala. Acest lichid, de regulă, se localizează în sacul pleural care este o membrană seroasă care acoperă pulmonii. Sacul pleural poate fi considerat ca o „pungă de plastic” în jurul pulmonilor care are posibilitatea de a reține lichid sau aer (un spațiu virtual). În mod normal, conține numai o mică cantitate de lichid, suficient cât să menține suprafețele pulmonilor alunecoase și să le împiedice să se lipsească de peretele toracelui.
… efuzia pleurală implică existența lichidului la exteriorul sau de jur împrejurul pulmonilor…
Atunci când o cantitate excesivă de lichid intră în acest spațiu, acesta comprimă pulmonii, astfel încât ei nu se mai pot extinde la capacitate maximă și având drept consecință o respirație defectuoasă. Trebuie subliniat faptul că o efuzie pleurală implică existența lichidului la exteriorul sau de jur împrejurul pulmonilor, nu în țesutul pulmonar. Acumularea de lichid în pulmoni, la modul general, poartă denumirea de edem pulmonar.
Care sunt semnele clinice ale efuziilor pleurale?
Semnele clinice sunt asociate cauzei specifice a acumulării de lichid, dar cel mai frecvent sunt reprezentate de:
- Dispnee (respirăție laborioasă sau dificilă)
- Tahipnee (o frecvență respiratorie crescută)
- Ortopnee (respirație dificilă cu poziționarea capului întins pe gât)
- Cianoză (colorație albăstruie sau vineție a pielii și mucoaselor)
- Respirație cu gura deschisă
- Intoleranță la efort
- Pierderea poftei de mâncare
- Letargie
Multe pisici se vor prezenta cu respirăție rapidă, cu gura deschisă.
Multe pisici se vor prezenta cu respirăție rapidă, cu gura deschisă. Adesea, le este mult mai dificil să inspire decât să expire. Majoritatea pisicilor prezintă „respirație abdominală”, în care abdomenul lor se destinde și se comprimă în încercarea de a maximiza expansiunea sau destinderea pulmonilor. Zgomotele pulmonare sunt adesea diminuate sau auzite înfundat la ascultația toracelui (ascultarea cu ajutorul stetoscopului). Atunci când toracele este percutat (ciocănit ușor cu degetul în timp ce este ascultat cu stetoscopul) se percepe o matitate (zgomote diminuate ca sonoritate) în zonele în care este acumulat lichid.
Ce cauzează o efuzie pleurală?
Există numeroase cauze ale acumulării de lichid în spațiu pleural. La modul general, este rezultatul fie a unei producții de lichid mai mare decât în mod normal, fie a unei resorbții sau a drenajului mai redus al lichidului decât în mod normal. Aceste situații ar putea fi generate de:
- Presiunea hidrostatică crescută ca urmare a insuficienței cardiace congestive, a hidratării în exces sau a unei tumori în cavitatea toracică
- Hipoalbuminemia (niveluri scăzute ale albuminei din sânge), secundară bolilor hepatice, renale sau intestinale
- Modificări survenite în permeabilitatea vaselor de sânge (de exemplu, ele devin fragile și permeabile)
- Obstrucționarea drenajului limfatic sau funcția limfatică anormală
- Chilotoraxul (acumulare de chil, un lichid limfatic care își are originea la nivel intestinal și are o concentrație ridicată de grăsimi).
- Hernia diafragmatică
- Hemotoraxul (sângerarea în spațiul pleural) secundar traumatismelor, cancerului sau a unei tulburări de sângerare
- Torsiune de lob pulmonar (răsucirea unui lob pulmonar)
- Tromboembolismul pulmonar (un coagul de sânge în pulmoni)
- Infecția bacteriană, virală sau fungica a pulmonilor
- Cancerul – în special, limfosarcomul, timomul, mezoteliomul, tumorile primare de pulmon sau boală metastatică (cancerul care diseminează la nivelul cavității toracice dintr-o altă regiune a corpului)
- Pancreatita
Cea mai frecventă cauză diagnosticată a efuziei pleurale la pisici este chilotoraxul. Acesta poate fi cauzat de limfangiectazia toracică (dilatarea vaselor limfatice care extravazeaza chilul în spațiul pleural), insuficiență cardiacă congestivă, obstrucția venei cave craniale (vena principală care aduce sângele la inima din partea din față a corpului), cancerul, infecția fungică, infecția cu viermi cardiaci, hernia diafragmatică, torsiunea de lob pulmonar sau traumatismele toracice. În multe cazuri, cauza exactă a chilotoraxului rămâne necunoscută și, în asemenea circumstanțe, această afecțiune este cunoscută drept chilotorax idiopatic.
Cum este diagnosticată această afecțiune?
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical și semnele clinice, prezența lichidului în cavitatea toracică la toracocenteză (cunoscută și că puncție toracică), radiografiile de torace și ecografia toracică. Testele de sânge și urină sunt adesea efectuate pentru a depista eventuala boală sistemică sau infecțioasă subiacentă care cauzează acumularea de lichid. Lichidul înlăturat din cavitatea toracică este analizat privind indiciile care ar putea sugera originea sau cauza acestuia.
Care este tratamentul pentru efuzia pleurală?
Efuzia pleurală este o urgență medicală și trebuie să fie tratată agresiv imediat ce se constată apariția semnelor clinice. Pisicile au o capacitate limitată de a gestiona orice afecțiune care le compromite respirăția și, adesea, starea lor se deteriorează sau decompensează rapid.
Primul obiectiv al tratamentului este înlăturarea lichidului care compresează pulmonii, astfel încât să le permită să-și extindă mult mai normal și mai eficient pulmonii. Acest lucru se realizează prin toracocenteză, care este în același timp atât o procedură în scop de diagnostic, cât și în scop terapeutic. Adesea, pisica va necesita oxigenoterapie pentru a fi stabilizată înainte de efectuarea toracocentezei. Managementul pe termen lung se bazează pe cauza specifică a acumulării de lichid, dar include toracocenteze perioadice, intervenția chirurgicală, cum ar fi cea de ligaturare a ductului toracic și hrănirea cu dietele speciale sărace în grăsimi sau administrarea suplimentelor.
Care este prognosticul pentru o pisica diagnosticată cu efuzie pleurală?
Prognosticul se va baza pe diagnosticul specific și răspunsul la tratamentul inițial. Un prognostic rezervat este întotdeauna formulat atunci când medicul veterinar se confruntă inițial cu o pisică care respiră cu gura deschisă. Majoritatea pisicilor cu chilotorax au un prognostic favorabil, dar rezervat pe termen lung cu condiția că companionii umani ai acestora să respecte instrucțiunile și recomandările medicului veterinar.