Ce este gastroenterita limfoplasmocitară?
Gastroenterita limfoplasmocitară este o formă de boală inflamatorie a intestinului în care celulele inflamatorii infiltrează mucoasa și peretele stomacului și al intestinelor că urmare a unui răspuns imun anormal. În timp ce cauza exactă este necunoscută, există posibilitatea că însăși bacteriile intestinale să fie de fapt implicate în stimularea răspunsului imunitar. Adică, organismul reacționează la bacteriile intestinale că și cum ar fi străine, eliberând celulele care cauzează inflamatia. Dacă inflamatia se auto-perpetuează, această va genera boală. În timp ce majoritatea câinilor cu gastroenterită limfoplasmocitara sunt de vârstă mijlocie, această boală a fost diagnosticată la pisici începând de la vârstă de 5 luni.
Semnele și simptomele pot varia în intensitate și frecvența, dar, în general, pisicile manifestă simptomele cu intermitentă la început, frecvența episoadelor intensificându-se în timp.
Care sunt semnele gastroenteritei limfoplasmocitare?
Diareea este cel mai comun simptom la majoritatea pisicilor, dar vomă poate apărea la pisicile la care stomacul este organul cel mai afectat. Alte semne posibile sunt reprezentate de pierderea poftei de mâncare, pierderea în greutate pe termen lung și prezența sângelui în fecale și/sau conținutul vomitat.
Care sunt unele din celelalte afecțiuni care ar putea mima o gastroenterită limfoplasmocitara?
Există câteva afecțiuni care împărtășesc simptome similare cu gastroenterită limfoplasmocitara și acestea ar putea fi boală inflamatorie granulomatoasa a intestinului, infecțiile gastrointestinale (de ex., histoplasmoză, Salmonella, Giardia și exacerbarea florei bacteriene intestinale), cancerele gastrointestinale și boală pancreatică.
Ce teste de diagnostic sunt utilizate pentru diagnosticarea gastroenteritei limfoplasmocitare?
Rezultatele hemoleucogramei și a profilului biochimic sanguin sunt adesea normale la aceste pisici, deși pisica ar putea prezența o ușoară anemie (un număr scăzut al celulelor roșii ale sângelui) sau un nivel scăzut al proteinei din sânge. Testele pentru pancreatită sunt necesare pentru a exclude o problema cu funcția pancreatică. Radiografiile abdominale simple, de regulă, sunt normale, dar radiografiile cu bariu pot pune în evidență ansele intestinale îngroșate. Este deosebit de important să rețineți că inclusiv radiografiile cu bariu pot fi normale la pisicile cu un diagnostic pozitiv de gastroenterită limfoplasmocitara.
Există posibilitatea că medicul vostru veterinar să va recomande o dietă hipoalergenica pentru a exclude intoleranță alimentară. Unele forme de boală gastrointestinala imun-mediată la pisici pot răspunde la schimbarea dietei, caz în care planul de diagnostic este finalizat. Indiferent de modalitatea de diagnostic, majoritatea cazurilor de gastroenterită limfoplasmocitara sunt controlate atunci când alimentația face parte din managementul pe termen lung.
Diagnosticul definitiv de gastroenterită limfoplasmocitara implică efectuarea examenului biopsic care este realizat de către un patolog cu experiență. Cel mai adesea, probele biopsice sunt prelevat prin intermediul tehnicii mai puțîn invazive a endoscopiei mai degrabă decât prin procedura chirurgicală de deschidere a abdomenului.
Cum este tratată gastroenterită limfoplasmocitara, în afară de menținerea pisicii pe o alimentație specială?
Dacă pisica voastră este deshidratată sau vomită, această va trebui să fie internată pentru a beneficia de medicație anti-vomitiva și împotriva senzației de greață și de terapie intravenoasă cu lichide. Medicamentele imunosupresoare sunt utilizate pentru a controla simptomele gastroenteritei limfoplasmocitare. Odată ce pisica se simte mai bine, terapia imunosupresoare poate fi redusă până la cea mai mică doză care controlează simptomele pisicii.
Ce tip de monitorizare va avea nevoie pisica mea odată ce simptomele ei sunt menținute sub control? Va mai fi vreodată normală?
Pisicile cu semnele clinice severe au nevoie de o monitorizare mai atentă și mai frecvența. Punctul final al tratamentului este reprezentat de dispariția semnelor clinice. Majoritatea pisicilor sunt monitorizate la fiecare 2-3 săptămâni în prima instanța, apoi la fiecare luna sau la două luni până când medicația imunosupresoare poate fi întreruptă. Pisicile cu o formă ușoară de gastroenterită limfoplasmocitara au un prognostic favorabil. Cele cu o formă mai gravă au un prognostic mai rezervat. Acele pisici care se recuperează rapid încă de la început sunt cele care se vor simți cel mai bine pe termen lung.