Insuficiența Renală Cronică La Pisici

Cu ce se „ocupă” rinichii pisicii mele?

Rinichii au numeroase funcții. În principal, ei îndeplinesc funcții de înlăturare a produselor finale ale metabolismului din circulația sangvină, reglează nivelurile anumitor substanțe nutritive esențiale, cum ar fi potasiul și sodiul, păstrează apă și produc urină.

Ce este insuficientă renală cronică?

Lezarea rinichilor s-a produs pe parcursul multor luni sau ani (cronică) înainte că insuficientă să fie evidență.

Rinichii au o mare capacitate de rezervă pentru a-și efectua funcțiile variate, astfel că cel puțîn două treimi (67-70%) din rinichi trebuie să fie disfuncționale înainte că vreun semn clinic să fie observat. În multe cazuri, acest lucru înseamnă că lezarea rinichilor s-a produs pe parcursul multor luni sau ani (cronică) înainte că insuficientă să fie evidență. Insuficientă renală cronică (IRC) este în principal o problema medicală a pisicilor vârstnice. Numai la aproximativ 10% din cazuri, apare la pisicile cu vârste de sub trei ani.

Care sunt semnele clinice ale insuficienței renale cronice?

Semnele timpurii ale bolii, cum sunt pierderea în greutate sau un aspect precar al blănii sunt adesea greșit interpretate că transformări normale ale fenomenului de îmbătrânire. În stadiile incipiente ale insuficienței renale, rinichii fac eforturi să contracareze incapacitatea lor de a elimina în mod eficient reziduurile metabolice excretandu-le într-o concentrație mai scăzută într-un volum mai mare (cu alte cuvinte, producând o cantitate mai mare de urină mai puțîn concentrată). Această situație este cunoscută că insuficientă renală compensată. După ce aproximativ două treimi din țesutul renal și-a pierdut funcția, se înregistrează o creștere rapidă a reziduurilor metabolice la nivelul circulației sangvine și un debut aparent brusc al bolii într-o formă severă.

Care sunt cauzele IRC?

Insuficiența renală cronică reprezintă stadiul terminal al unui număr de boli diferite mai degrabă decât o boală specifică în sine. Bolile și afecțiunile care în cele din urmă duc la insuficientă renală cronică sunt:

1. Malformațiile congenitale ale rinichilor – cum ar fi boală polichistica renală la pisicile cu părul lung
2. Pielonefrita – infecțiile renale bacteriene
3. Glomerulonefrită – inflamația și distrugerea membranei de filtrare a rinichilor
4. Neoplazia – diferitele tumori ale rinichilor, cel mai frecvent întâlnit fiind limfomul renal
5. Amiloidoză – această reprezintă acumularea unei proteine neobișnuite la nivelul rinichilor care împiedică rinichii de la a-și satisface funcțiile în mod adecvat
6. Infecțiile virale de tipul virusului leucemiei feline (FeLV) sau virusul peritonitei infecțioase feline (PIF)
7. Pietrele renale sau ureterale (urolitiaza)

Cum este diagnosticată IRC?

În mod obișnuit, boală renală este diagnosticată verificându-se nivelul a doi produși secundari biochimici prezenți în sânge, respectiv, azotul ureic sanguin (BUN) și creatinina, alături de gravitatea specifică a urinei. Microalbuminuria (sau prezența moleculelor proteice de dimensiuni mici în urină) este un alt indicator al insuficienței renale cronice. Testele care determina nivelurile sanguine ale altor substanțe, cum ar fi proteinele, potasiul, fosforul și calciul, precum și determinarea numărului de celule roșii și albe ale sângelui sunt de asemenea, importante pentru a evalua anvergură insuficienței și pentru a stabili cel mai bun protocol de terapie.

Insuficientă renală ar fi putut fi diagnosticată mai devreme?

Nici semnele clinice ale insuficienței renale, nici creșterile în concentrațiile BUN și creatininei nu sunt evidente până în momentul în care s-a pierdut mare parte din funcția rinichilor.

Până recent, diagnosticul precoce al insuficienței renale cronice este foarte dificil. Nici semnele clinice ale insuficienței renale, nici măcar creșterile în concentrațiile BUN și creatininei nu sunt evidente până în momentul în care s-a pierdut mare parte din funcția rinichilor. În stadiile incipiente ale bolii, nu prea sunt prezente semne clinice care să solicite efectuarea testelor de funcționalitate a rinichilor, care ar putea pune în evidență lezarea timpurie a rinichilor. Că urmare, se recomandă că toate pisicile mature și senioare să beneficieze de analize de laborator (urină și sânge) la fiecare 6 luni pentru că boală renală să poată fi diagnosticată în stadiul cel mai incipient posibil. O gravitate specifică urinară scăzută sau o creștere a nivelurilor de proteine din urină pot indică faptul că rinichii nu funcționează optim.

Un test de sânge dezvoltat recent evaluează nivelurile de SDMA (un indicator biologic natural pentru funcția renală) a fost utilizat pentru a determina dacă insuficientă renală timpurie s-a produs. Concentrațiile de SDMA cresc peste intervalul de referință normal cu mult înainte că concentrațiile de creatinina serica să crească. Depistarea valorilor crescute de SDMA îl pot ajută pe medicul vostru veterinar să stabilească un diagnostic timpuriu de insuficientă renală și să va ofere un protocol de terapie pentru pisica voastră într-un stadiu mult mai precoce al bolii.

Cum va stabili medicul meu veterinar gradul insuficienței renale al pisicii mele?

Medicul vostru veterinar ar trebui să utilizeze sistemul de stadializare IRIS (Internațional Renal Interest Society). Stadializarea IRIS se bazează pe nivelurile creatininei serice cu o substadializare pe baza prezenței proteinei din urină (întocmai cum a fost determinată pe baza raportului urinar proteină:creatinina) și determinarea tensiunii arteriale a pisicii voastre. Utilizând această stadializarea, medicul vostru veterinar are o mai bună evidență și ideea de cum să conducă terapia, să monitorizeze evoluția și să emită un prognostic al pacientei/pacientului.

Cum îmi afectează IRC-ul pisica?

Țînând cont de faptul că rinichii deservesc o varietate de funcții diferite, semnele clinice ale insuficienței renale sunt oarecum variate. Cele mai obișnuite modificări observate sunt pierderea în greutate, un aspect precar al blănii, halitoza (respirația urat mirositoare), poftă de mâncare capricioasă care poate fi asociată prezenței ulcerelor în cavitatea bucală, letargie și depresie. Semnele mai puțîn obișnuite în debutul bolii, dar ce acompaniază trenarea bolii netratate sunt reprezentate de consumul exagerat de apă, urinare în cantități mari, varsaturile, diareea și anemia.

Ce tratamente sunt disponibile?

Tratamentul insuficienței renale depinde de rezultatele testelor de sânge și urină, iar tratamentele specifice sunt menite să remedieze anormalitatile specifice. Nu intrați în panică dacă lista de mai jos vi se pare atât de lungă încât nu o să reușiți niciodată să administrați toate medicamentele. Majoritatea pisicilor sunt tratate în mod eficient schimbându-le dietă, introducandu-le câteva suplimente și administrându-le 1-2 medicamente.

• Dietele speciale – hrănirea cu diete speciale cu un conținut redus în fosfor și cu proteine înalt digestibile se dovedește utilă în diminuarea nivelului de produși reziduali în circulația sanguină. Aceste diete pot fi preparate acasă sau sunt disponibile în centrele medical-veterinare sunt formă de diete consacrate pentru managementul afecțiunilor renale.
• Chelatorii sau „legătorii” de fosfor – în ciuda unei concentrații mai scăzute a fosforului din dietă, nivelurile fosforului din sânge se păstrează peste limita intervalului de referință la anumite pisici. Reducerea concentrațiilor de fosfor din sânge poate avea un efect major în ceea ce privește îmbunătățirea stării generale a pisicii voastre, cât și în încetinirea progresiei bolii. Chelatorii sau legătorii de fosfor ce se administrează pe cale orală, cum ar hidroxidul de aluminiu se dovedesc utili în reducerea cantității de fosfor absorbite prin peretele intestinal.
• Antibioticele – multe pisici se pare că răspund bine la antibiotice dintr-un motiv care nu întotdeauna este prea clar. Pisicile cu insuficientă renală dezvoltă infecții ale vezicii urinare mult mai frecvent, astfel că uroculturile regulate sunt recomandate în cazul multor pacienți.
• Suplimentele pe baza de potasiu – pisicile cu insuficientă renală tind să piardă o cantitate destul de mare de potasiu prin urină. Hipopotasemia (concentrații scăzute ale potasiului în sânge) duce la slăbiciune musculară, crampe musculare și o calitate precară a blănii. Nivelurile scăzute ale potasiului, de asemenea, pot contribui la înrăutățirea insuficienței renale.
• Vitaminele complexului B și vitamina C – atunci când rinichii eșuează în a mai produce o urină concentrată, aceste vitamine hidrosolubile sunt pierdute, astfel că pisicile afectate au nevoie de un supliment zilnic.
• Antiemeticele sau antivomitivele – în cazul pisicilor care vomită, utilizarea antivomitivelor reduce senzația de greață și că urmare, îmbunătățesc poftă de mâncare.
• Medicamentele care reduc presiunea sanguină sau hipotensivele – un număr mare de pisici cu insuficientă renală au hipertensiune arterială, care poate duce la distrugerea suplimentară a țesutului renal. În unele cazuri, diminuarea tensiunii arteriale poate fi necesară.
• Tratarea anemiei – rinichii inițiază producția celulelor roșii ale sângelui la nivelul măduvei osoase. Multe dintre pisicile cu insuficientă renală cronică sunt anemice deoarece, eritropoietina sintetizată la nivel renal în cantitate insuficientă nu mai produce în mod adecvat stimularea măduvei osoase. Recent, au fost concepute medicamente care se dovedesc utile în stimularea producției de celule roșii la nivelul măduvei osoase și pot fi prescrise pisicii voastre.

Este extrem de important că apă proaspătă să fie pusă la dispoziția pisicii voastre în permanentă deoarece pisicile cu insuficientă renală se pot deshidrată rapid.

Care este costul tratamentului?

Costurile aferente terapiei variază de la un pacient la altul, în majoritatea cazurilor, managementul pe termen lung nu este extrem de costisitor.

Care este speranța de viață la care ar trebui să mă aștept?

Din păcate, odată ce rinichii au fost afectați, ei au abilități extrem de limitate de a-și mai „reveni”. Cu toate acestea, cu un management adecvat, majoritatea cazurilor de insuficientă renală cronică progresează foarte lent. Cu tratament, pisica voastră poate câștigă câți ani de viață activă și de bună calitate.