Una dintre cele mai vechi rase din America de Nord aparute in mod natural, Maine Coon-ul este a doua, dupa persana ca si popularitate in Statele Unite. Aceasta rasa este apreciata pentru talia sa, personalitatea placuta si blana sa matasoasa.
Istoricul si originea
Maine Coon-ii se gasesc pe continentul american din timpul colonizarii. Se pare ca acestia ar fi ajuns in tinuturile americane din Europa odata cu primii colonisti, din moment ce pisicile populau adesea corabiile pentru a tine sub control populatiile de rozatoare daunatoare. Exista diferite ipoteze cu privire la originea si tinuturile de provenienta ale Maine Coon-ului. Una dintre ele pretinde ca Maine Coon-ii ar fi descendentii pisicilor cu parul lung a caror proprietara era Maria Antoinetta. Potrivit istorioarei, capitanul Clough a transportat pisicile si alte bunuri ale reginei in America in perioada in care se pregatea salvarea reginei de la executarea pedepsei cu moartea. Din nefericire, el nu a reusit sa-i salveze decat pisicile.
O alta legenda deapana povestea unei iubiri imposibile dintre o pisica salbatica care s-ar fi indragostit de un ursulet spalator si potrivit acesteia, Maine Coon-ul ar fi rodul iubirii dintre cei doi.
Indiferent de modalitatea de aparitie, Maine Coon-ii si-au croit drumul in tinuturile Noii Anglii (New England) alaturi de primii colonisti. Datorita iernilor aspre din Maine, primii ani in aceste tinuturi au fost dificili atat pentru feline, cat si pentru oameni. Numai pisicile cele mai rezistente si cele care s-au putut adapta cel mai repede au supravietuit. Prin selectie naturala, Maine Coon-ul s-a transformat intr-o rasa de talie mare, robusta si rezistenta cu parul lung si impermeabil.
Maine Coon-ul a devenit una dintre rasele favorite ale iubitorilor de pisici din America la sfarsitul anilor 1800. La inceputul anilor 1900, totusi, crescatorii si admiratorii acestor pisici si-au indreptat atentia asupra persanelor, angorelor si a altor rase exotice. In jurul anului 1950, rasa aproape disparuse. Din fericire, un grup restrans de crescatori au reusit sa salveze rasa. In 1967, Maine Coon-ul era recunoscut si accepat in competitiile feline, dar isi face aparitia in statele europene abia in 1978, cand primele exemplare sunt aduse in Germania. In 1985, Maine Coon-ul este declarata si recunoscuta oficial „pisica nationala americana”.
Astazi, Maine Coon-ul este acceptata ca rasa de sine statatoare de urmatoarele asociatii: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Féline), Asociatia Felina Romana (AFC).
Aspectul exterior si dimensiunile
Una dintre cele mai mari rase de pisici domestice, masculii de Maine Coon pot atinge o greutate intre 6-9 kg, in timp ce femelele pot avea 4,5-6,5 kg. Blana deasa, aspra, lunga si impermeabila, mai scurta la nivelul greabanului si mai lunga pe abdomen si pe extremitatile membrelor, face ca pisica sa para chiar si mai mare decat este in realitate.
Din moment ce Maine Coon-ul este rezultatul selectiei naturale, rasa are o constitutie robusta, un piept adanc si lat, picioare musculoase, lungi si puternice si labe mari, rotunde si „paroase”, adaptate mersului pe zapada prin padurile din Maine. Capul este potrivit, cu liniile rotunjite, cu maxilare puternice si botul patratos. Ochii sunt mari, usor oblici, expresivi si de culoare de la galben pana la caprui ruginiu. Urechile sunt mari, mai late la baza si ascutite la varf, per ansamblu, de forma triunghiulara si se termina cu cate un smoc de par. Coada este lunga, mai lata la baza si mai ascutita la varf si stufoasa. Tardiv, Maine Coon-ului ii trebuiesc 3-4 ani pentru a-si desavarsi dezvoltarea corporala si pentru a atinge greutatea de adult.
Desi, varietatea „brown tabby” (maro tarcat) este culoarea si modelul cel mai frecvent intalnit, Maine Coon-ii se gasesc si in alte varietati de culoare. In realitate, toate culorile si modelele sunt acceptate, exceptie facand culorile ciocolatie, lavanda, modelul tip siameza si orice combinatie ale acestora cu alb.
Personalitatea
Maine Coon-ul, pisica de talie mare, cu corp musculos si robust si maxilare puternice, este un urias gentil, afectuos si devotat. Dragalas si bland, Maine Coon-ul este complet devotat companionului lui uman. In general, Maine Coon-ii isi creaza legaturi puternice cu o anumita persoana sau cu membrii familiei sale, fiindu-le devotat intreaga viata.
Singurul aspect redus in ceea ce priveste Maine Coon-ul este vocea lui. E haios sa auzi sunete inalte, stridente produse de pisici de talia Maine Coon-ului. Ca si in cazul altor pisici, Maine Coon-ul isi petrece o parte insemnata din zi motaind, dar cand este activ, este agil si rapid ca fulgerul. Intrucat stramosii lor erau buni prinzatori de soareci, Maine Coon-ii se dovedesc a fi vanatori neintrecuti si le place sa se joace cu soriceii de jucarie si alte jucarii, dar intodeauna se bucura de compania companionului lor uman. Jocul lor preferat este acela de a recupera jucariile pe care le arunca tovarasul lor uman.
Maine Coon-ii sunt fascinati de apa. Adora sa-si balaceasca labele in bolurile cu apa, sa bea apa direct de la robinet si sa se plimbe pe langa cada. Cu toate acestea, el nu pare sa fie prea incantat cand vine vorba de a fi imbaiat.
Relatiile cu familia si casa
Desi este o pisica sociabila, Maine Coon-ul nu este dispusa intotdeauna sa suporte prezenta strainilor. Nu este agresiva, dar se indeparteaza cu indiferenta. Se poate adapta traiului alaturi de alte animalute de casa, chiar si alaturi de caini si de copii, cu singura conditie sa i se respecte tabieturile si orele de relaxare. Cand se afla in preajma animalutelor de casa de talie mica (pasari, rozatoare) este de preferat sa fie supravegheat intrucat instinctele sale native de vanator se pot declansa.
De asemenea, Maine Coon-ul se poate adapta si traiului mixt, in casa si afara, tolerand cu stoicism variatiile climatice.
Aspecte particulare
Din moment ce blana Maine Coon-ului are o textura matasoasa, maleabila pentru orice sezon si impermeabila, parul sau nu se incurca la fel de usor ca in cazul persanelor. Totusi, perierea periodica este necesara. Pentru a-i mentine Maine Coon-ul infatisarea intacta, periati-l de doua-trei ori pe saptamana cu un pieptan de metal de buna calitate. In timpul sezonului de toamna, cand li se schimba blana de vara, si primavara, cand li se inlocuieste blana deasa de iarna, ingrijirea suplimentara a parului este, de cele mai multe ori, necesara.
Desi nu este o pisica gurmanda si lacoma, Maine Coon-ul are tendinta spre obezitate asa ca aveti in vedere regimul alimentar al acestuia.
Boli si afectiuni curente
Maine Coon-ii sunt in general pisici rezistente si sanatoase. Totusi, unele exemplare pot fi predispuse displaziei de sold si unei cardiopatii severe denumita cardiomiopatia hipertrofica. Cardiomiopatia hipertrofica este o afectiune a miocardului in care miocardul ventricului stang se ingroasa, devenind mai greu contractibil decat in mod normal. La pisici, acesta boala induce insuficienta cardiaca, tromboembolism aortic si moartea subita a pisicii. Cardiomiopatia hipertrofica poate fi detectata in urma ecografiei cardiace (ecocardiografie) in jurul varstei de 1-7 ani. Pana in anul 1988, deficienta in taurina era un factor determinant frecvent intalnit al cardiomiopatiei dilatative la toate pisicile, inclusiv a Maine Coon-ului. Din momentul in care firmele producatoare de hrana pentru pisici au inceput sa suplimenteze dietele felinelor cu taurina, aceasta cardiomiopatie a fost sesizata din ce in ce mai rar. Cardiomiopatia asociata deficitului de taurina poate fi tratata prin suplimentarea acestui nutrient in hrana pisicilor, dar cardiomiopatia hipertrofica de natura genetica induce o ingrosare permanenta a ventriculului stang si nu este tratabila. Verificati ca pisicutele pe care doriti sa le achizitionati sa fie indemne de aceste maladii, iar crescatorii sa beneficieze de certificate de sanatate care sa ateste lipsa acestor afectiuni la parintii puiutului vostru. De asemenea, ele par a avea o predispozitie crescuta pentru displazia renala si boala polichistica renala.
Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare.
Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.
Speranta medie de viata a Maine Coon-ului este de 11-14 ani.