În profesia de medic veterinar, ca și în viața și responsabilitatea de părinte de pisicoasă, ai tot timpul ceva de învățat. Nu sunt atoateștiutoare și cu orice ocazie învăț pe rupte, cu precădere de la pisicile mele paciente. De-mi urmăriți cu consecvență „scrierile”, știți fără urmă de îndoială că pisicile noastre companioane sunt creaturi total aparte. Eh, iată că inclusiv subiectul materialul informativ de față, își propune să vă aducă noțiuni și claritate într-una dintre specialitățile felinelor – sindromul Haws!
Dar de ce în numele Mamei Pisicilor, m-am oprit la acest subiect. Vedeți voi, sindromul Haws este o problemă relativ comună sau frecvent întâlnită la pisici, ce de multe ori nu este diagnosticată ca atare sau este confundată cu afecțiuni mult mai serioase, care fac ca oricărui părinte de pisicoasă să i se zbârlească părul și să alunece pe pantele disperării.
Manifestarea specifică a sindromul Haws este protruzia, proeminența sau evidențierea bilaterală (pe ambele părți) a pleoapelor a treia. De unde și până unde numele de Haws?!? Cuvântul „haw” în limba engleză desemnează denumirea populară a pleoapelor a treia ale cailor. Astfel că putem să ne gândim la sindromul Haws, fără să greșim sau să exagerăm în vreun fel, ca la sindromul pleoapei a treia.
Pentru necunoscători, cât și pentru înțelegerea sindromului, a-mi să-mi permit să vă fac un instructaj scolastic privind structura (pleoapa a treia) taman menționată.
...proeminența sau evidențierea la ambii ochi a acestei pleoape a treia. Și pentru că acest fenomen (protruzia pleoapelor a treia) poate avea numeroase cauze la pisici, de aici și diagnosticul greșit de cele mai multe ori.
Pentru că pisicilor noastre le place să fie cu totul deosebite, nu s-au mulțumit să fie înzestrate numai cu două perechi de pleoape (pleoapa superioară și pleoapa inferioară) ca restul lumii, ci sunt dotate și cu o a treia, mult mai rudimentară ce-i drept. Pleoapa a treia, cunoscută și ca membrana nictitantă, este o structură membranoasă, întocmai cum îi sugerează și denumirea, care culisează asemenea unui ștergător de parbriz peste suprafața ochiului având rolul de a distribui lacrimile de-a lungul corneei (porțiunea transparentă vizibilă a globului ocular) și de a proteja ochiul per ansamblu. În mod normal, nu putem vedea decât marginea liberă a pleoapei a treia care este localizată în unghiul intern sau nazal al ochiului, în apropierea nasului. Adesea, aceasta are aspectul unei pojghițe de culoare roz pal, dar la unele rase și varietăți de culoare de pisici, aveți toate șansele să o găsiți pigmentată, brun.
Sindromul Haws – înțelegerea stă în detalii
Întocmai cum afirmam mai sus, manifestarea principală sau semnul clinic care stârnește îngrijorarea părinților de pisici este proeminența sau evidențierea la ambii ochi a acestei pleoape a treia. Și pentru că acest fenomen (protruzia pleoapelor a treia) poate avea numeroase cauze la pisici, de aici și diagnosticul greșit de cele mai multe ori. Atunci când apariția persistentă a pleoapelor a treia este bruscă și bilaterală și este asociată cu diaree sau alte manifestări intestinale, putem spune că avem toate șansele să ne confruntăm cu un sindrom Haws. De asemenea, o altă particularitate a sindromului Haws este că acesta nu este asociat cu alte boli ale structurilor interne și externe ale globilor oculari și nici ale orbitei.
Care ar fi cauzele sindromul Haws?
Au fost emise tot felul de ipoteze sau teorii privind cauzele acestui sindrom, dar în afara unor asocieri inconsecvente, originea lui rămâne necunoscută, motiv pentru care este considerat afecțiune idiopatică. În literatura de specialitate, prin contribuția adusă de datele clinice ale cazurilor semnalate cu acest sindrom, s-a constatat o asociere mai frecventă cu diareea cauzată de o varietate de afecțiuni, incluzând infestația cu tenii sau infecția virală intestinală provocată de un torovirus.
Ca să concluzionăm și ținând cont de mecanismul fiziopatologic (fiziologic anormal) implicat, sindromul Haws este foarte probabil un dezechilibru al sistemului nervos autonom ce inervează pleoapa a treia, care se asociază cel mai frecvent cu inflamația sau boala sistemului gastrointestinal provocate de paraziți intestinali, infecția cu Giardia spp., hipersensibilitatea alimentară, boala inflamatorie a intestinului, pancreatita, ș.a.m.d.
Ce-ar mai trebui să știu despre sindromul Haws și cum mai exact sunt afectate pisicile?
Cel mai adesea, pisicile diagnosticate cu sindromul Haws sunt pisici adulte tinere, dar acesta poate apărea la orice vârstă.
Majoritatea pisicilor cu sindromul Haws prezintă semne digestive ușoare, de regulă, manifestând o diaree cronică, de consistență ușor scăzută și deshidratare discretă. De cele mai multe ori, diareea apare înaintea protruziei pleoapei a treia.
Vederea pisicii afectate de sindromul Haws este normală, dar poate fi diminuată din punct de vedere funcțional deoarece protruzia sau proeminența semnificativă a pleoapei a treia poate obtura vederea acesteia.
Ceea ce este foarte interesant este că, în căminele cu mai multe pisici, de cele mai multe ori, în momente de timp diferite, și alte pisici pot fi afectate. Această constatare mă determină să pot face cel puțin speculația că stresul și agenții infecțioși pot fi foarte bine factori predispozanți sau de risc.
În cazuri mai rare, pisica afectată poate părea apatică sau deprimată, fără apetit, ceea ce va necesita o examinare medicală amănunțită a acesteia. Ținând cont de faptul că atât protruzia pleoapelor a treia, cât și diareea la pisici pot avea multe alte cauze, noi ca medici veterinari avem responsabilitatea de a le investiga temeinic, mai ales când ne confruntăm cu cazuri delicate care implică siguranța pacienților noștri și/sau când aceștia prezintă manifestări atipice care pot degenera în consecințe periculoase.
Cum poate fi diagnosticat sindromul Haws?
În principal, diagnosticul se realizează pe baza semnelor clinice clasice – protruzia bilaterală a pleoapei a treia – și eliminarea altor potențiale cauze printr-o examinare fizică și oftalmologică meticuloase. Din alte puncte de vedere, ochii pisicilor afectate nu prezintă alte afecțiuni și nici vreun disconfort dureros.
Pentru stabilirea nivelului sau segmentului neurologic la care se înregistrează disfuncția, se efectuează testul de provocare cu fenilefrină. Picăturile oftalmice de fenilefrină sunt aplicate pe suprafața corneei (porțiunea transparentă vizibilă a globilor oculari) pentru a verifica dacă pleoapa a treia revine în poziția ei normală, în unghiul nazal al ochiului, în decurs de 20 minute. Dacă se întâmplă acest lucru, se confirmă sindromul Haws.
Există vreun tratament pentru sindromul Haws?
Semnele clinice pot persista timp de 4 până la 8-10 săptămâni, dar, de cele mai multe ori, afecțiunea este autolimitantă, ceea ce însemnă că se remite de la sine fără vreun tratament specific. Nu se știe dacă tratamentul bolii gastrointestinale duce la remisiunea sindromului sau dacă semnele clinice dispar spontan.
Toate pisicile își vor reveni din sindrom, astfel că, dacă protruzia pleoapelor a treia persistă timp de mai mult de patru luni, diagnosticul de sindrom Haws trebuie reconsiderat.
În cazurile în care, prin analizarea pacientului este depistată o altă cauză a diareii, aceasta trebuie să fie tratată specific. În alte circumstanțe, tratamentul simptomatic al diareii prin intermediul unei diete gastrointestinale și efectuarea tratamentului antiparazitar corespunzător sunt mai mult decât suficiente.
Terapia locală a ochilor nu este, de regulă, necesară. În cazurile extreme, în care vederea pacienților este îngreunată ca urmare a acoperirii ochilor în mare măsură de pleoapa a treia proeminentă, picăturile oftalmice de fenilefrină 2,5% pot fi utilizate pentru repoziționa temporar pleoapa a treia în unghiul nazal al ochiului. Ceea ce trebuie să rețineți este că, acest tratament nu va scurta durata evoluției sindromului. Este doar o soluție temporară!