Pentru ce facem testarea în mod uzual înainte de vaccinare?
Cele mai comune teste pentru bolile virale feline pentru care noi efectuăm testarea înainte de vaccinare sunt virusul leucemiei feline (FeLV) și virusul imunodeficienței feline (FIV).
Ce boli cauzează aceste virusuri?
Virusul leucemiei feline (FeLV) este unul dintre cele mai grave virusuri infecțioase ale pisicilor. Este responsabil pentru numeroase boli la pisici incluzând leucemia. FeLV este extrem de contagios și se transmite prin intermediul fluidelor organice, dar poate fi transmis și transplacentar la pisicile gestante. Virusul imunodeficienței feline (FIV) este un alt virus care este specific pisicilor. FIV reduce capacitatea sistemului imunitar al pisicii de a răspunde la alți agenți infecțioși. FIV este extrem de contagios și se transmite în principal prin intermediul plăgilor produse de mușcătura pisicilor, dar poate fi transmis și pe alte cai, cum ar fi transplacentar.
De ce ar trebui să testăm pentru prezența FeLV și FIV înainte de vaccinarea pentru aceste boli?
Determinarea statusului viral pentru FeLV și FIV al pisicii voastre este importantă din mai multe motive. În primul rând, vaccinarea unei pisici deja infectate cu un vaccin contra FeLV sau FIV nu va avea nici un beneficiu asupra sau nu va modifică cursul natural al evoluției bolii.
Determinarea statusului viral pentru FeLV și FIV al pisicii voastre este importantă din mai multe motive.
În al doilea rând, singură modalitate în a preveni diseminarea bolii virale printre pisici este de a știi statusul viral al fiecărei pisici în parte. Acest lucru ne permite să luăm deciziile adecvate privind creșterea acestora (de exemplu, menținerea unei singure pisici în casă sau creșterea pisicii exclusiv în casă) în cazul confirmării statusului viral pozitiv.
În al treilea rând, la nivel individual, cunoașterea statusului viral al pisicii voastre, indeoasebi un status viral pozitiv confirmat, se va dovedi util în stabilirea unui protocol adecvat de monitorizare și terapie în eventualitatea unei îmbolnăviri ulterioare.
Ce teste sunt utilizate pentru a detecta infecțiile cu FeLV?
Testele de screening pentru FeLV verifică prezența antigenului viral (proteină virală) într-o proba de sânge. Testele de screening pentru FeLV pot fi efectuate în clinică veterinară, iar kiturile de testare folosesc tehnică specială de tip ELIȘA. Aceste kituri conțîn anticorpul FeLV, o proteină specială care recunoaște antigenul viral și se combină cu acesta. Kitul de testare include un indicator de culoare alături de anticorp, astfel că o modificare a culorii apare atunci când anticorpul se combină cu antigenul FeLV.
Un rezultat pozitiv al testului de screening indică prezența particulelor virale. Țînând cont de faptul că anumite pisici pot genera ulterior contractării virusului un răspuns imunitar adecvat și în consecință, elimina virusul din organismele lor, această viremie (literalmente, existența virusului în sânge) poate să nu aibă un caracter permanent.
Deoarece nici un test nu are un grad de siguranță de 100% și că urmare a posibilei viremii tranzitorii (temporare), este important că un rezultat pozitiv la testare să fie confirmat, îndeosebi la un pacient clinic sănătos.
O astfel de testare cu caracter de confirmare, de regulă, se efectuează la un laborator veterinar de referință. Această testare poate implică un test de tip IFA (reacția indirectă cu anticorpi imunofluorescenti) care detectează prezența antigenului viral asociat celulelor. Un test IFA pozitiv indică prezența virusului și că pisica este prea puțîn probabil să elimine virusul FeLV din organismul ei. O alternativă la testul IFA este de a repetă testul de tip ELIȘA în clinică veterinară peste o luna de la testarea anterioară, astfel oferindu-i pisicii timpul necesar pentru a genera un răspuns imunitar adecvat și posibilitatea de a elimina virusul FeLV sau în cazul unei infecții ce devine rezidență în organismul pisicii de a o confirmă.
Testele de diagnostic mai noi de tipul PCR care detectează materialul genetic viral au fost concepute pentru a confirmă infecțiile cu FeLV. Aceste teste de tip PCR nu par să prezinte un avantaj mai mare în comparație cu testele de tip ELIȘA atunci când sunt utilizate pentru a verifică probele de sânge în ceea ce privește prezența virusului.
Ce teste se utilizează pentru a detecta infecțiile cu FIV?
Testele de screening pentru virusului imunodeficienței feline (FIV) verifică prezența anticorpilor anti-virali într-o proba de sânge. Pentru multe boli, producția de anticorpi (proteinele ce indică un răspuns imun) are că urmare recuperarea din boală, dar, din nefericire, în cazul FIV, acești anticorpi nu asigura protecție, iar infecția cu FIV nu poate fi eliminată. Testele de screening pentru FIV pot fi efectuate în clinică veterinară folosindu-se un kit special de testare de tip ELIȘA. Aceste kituri conțîn o proteină (antigen) care se leagă cu anticorpii contra FIV. Kitul de testare include un indicator de culoare alături de antigen, astfel că o reacție de culoare apare atunci când antigenul se combină cu anticorpul.
… pisoii cu vârste de sub 6 luni pot prezența un rezultat fals-pozitiv la testare.
Există o corelație bună între prezența anticorpilor (și, că urmare, a unui rezultat pozitiv la testare) și infecția cu FIV. În orice caz, este deosebit de important că un rezultat pozitiv al testului de screening să fie confirmat, îndeosebi la un pacient clinic sănătos, deoarece nici un test nu prezintă o acuratețe completă întotdeauna. De asemenea, este deosebit de important să știți că prezența anticorpilor maternali la pisoii cu vârste de sub 6 luni pot genera un rezultat fals-pozitiv la testare. Într-o astfel de situație, retestarea acestor pisoi după vârstă de 6 luni sau după alte 60 de zile de la prima testare este recomandată. În plus, având în vedere că acest test verifică în mod specific prezența anticorpilor contra FIV, care necesită ceva timp că sistemul imunitar al pisicii să-i producă, un singur test pentru FIV poate genera un rezultat fals-negativdaca pacientul a contractat boală virală foarte recent. Că urmare, retestarea în 2 luni poate fi recomandată dacă există un istoric al unei potențiale expuneri recente la virus, cum ar fi rănile recente provocate de alte pisici sau contactul cu o pisica de stradă, fără proprietar.
Testarea cu caracter de confirmare pentru FIV se efectuează la un laborator veterinar de referință. Pentru a confirmă această boală, o proba de sânge este analizată în ceea ce preiveste prezența anticorpilor contra FIV folosindu-se un protocol cunoscut că procedura Western Blot.
Testele de diagnostic mai recente de tip PCR care detectează materialul genetic viral au fost, de asemenea, concepute pentru a confirmă infecțiile cu FIV. Utilitatea clinică a acestui tip de test este, în prezent, supusă verificărilor.
Ce înseamnă un rezultat pozitiv al testului?
… este important să se realizeze confirmarea unui rezultat pozitiv la testare la un pacient clinic sănătos…
Întocmai cum am menționat anterior, întotdeauna este deosebit de important să se confirme un rezultat pozitiv la testare la un pacient clinic sănătos deoarece nici un test nu are o acuratețe totală întotdeauna. De asemenea, este deosebit de important să înțelegeți că un rezultat pozitiv la testarea pentru FeLV sau FIV nu înseamnă decât că pisica voastră are infecția virală și nu neapărat boală asociată virusului și că pisicile infectate pot rămâne asimptomatice (nu manifestă simptome de boală) timp de mulți ani.
Ce ce întâmplă dacă optez să nu-mi testez pisica pentru FeLV sau FIV acum, dar să o vaccinez pentru aceste boli? Vaccinarea va avea vreun impact asupra testării virale ulterioare?
Vaccinarea contra FeLV nu avea nicio influență asupra testării ulterioare pentru FeLV deoarece testele pentru FeLV verifică prezența unui antigen specific (proteină virală) care poate fi depistat numai atunci când virusul este prezent.
Vaccinarea contra FIV va interfera testarea ulterioară pentru FIV, deoarece atât vaccinarea, cât și infecția virală duc la formarea anticorpilor împotriva virusului. Majoritatea testelor pentru FIV verifică prezența anticorpilor în sânge și nu poate face distincția între anticorpii prezenți că urmare a bolii și cei prezenți că urmare a vaccinării.