Voma sau varsaturile sunt descrise ca o expulzie activa a continutului alimentar din stomac. Voma poate fi cauzata de tulburari ale stomacului, dar este un semn clinic care poate aparea intr-o multitudine de boli si probleme.
Nu este o boala specifica sau un diagnostic ca atare.
Nu este o boala specifica sau un diagnostic ca atare. Pisicile vomita destul de usor si varsaturile ocazionale la o pisica din alte puncte de vedere sanatoasa s-ar putea sa nu constituie ceva anormal. Acest lucru este cu atat mai adevarat cu cat materialul vomitat consta in mare parte din par. Inghitirea parului este considerat un proces normal la pisici care se toaleteaza fastidios in mod normal, astfel ca ele vor voma cand si cand ghemotoacele de par inghitite.
Daca este normala, atunci cat de grava ar putea fi voma?
In mare parte, depinde de cauza varsaturilor. Majoritatea cazurilor de voma acuta, atunci cand varsaturile sunt prezente de mai putin de 2-3 zile, se remit cu usurinta prin interventia unui tratament simplist, fara ca o cauza subiacenta sa fie diagnosticata. Voma severa sau cronica este o chestiune mai serioasa si trebuie tratata ca atare. Aceasta poate duce la probleme secundare, in principal, stare de deshidratare si perturbari la nivelul electrolitilor, cum ar fi sodiul.
Voma poate fi cauzata de dereglari intestinale minore, cum ar fi consumul de alimente alterate sau a lucrurilor cu un gust dezagreabil, cum ar fi anumite insecte. Totusi, voma poate fi si un simptom al unei boli mult mai grave, cum ar fi o infectie bacteriana sau virala, obstructia intestinala datorata corpilor straini, obstructia tractului urinar, bolilor hepatice sau cancerului. Lasate netratate, aceste boli pot duce la complicatii grave, inclusiv moarte.
Cum pot recunoaste voma?
Voma poate incepe cu o stare de greata, in care pisica pare agitata si nelinistita. Poate incepe sa-si linga buzele sau sa plescaie, sa saliveze si sa inghita in mod repetitiv. Voma ca atare implica contractii puternice ale muschilor abdominali, ducand la expulzarea lichidului, spumei sau a hranei. Efortul intens asociat vomei poate cauza durere si epuizarea pisicii.
Este deosebit de important sa se faca diferenta intre aceste manifestari si contractiile abdominale asociate tusei. Pisicile pot expulza prin tuse ceva spuma sau material vascos sau spumos pe care ulterior sa-l inghita. De regula, pisicile se ghemuiesc pe toate cele patru membre atunci cand tusesc cu gatul intins.
De asemenea, este important sa se faca diferentierea intre voma si regurgitare…
De asemenea, este important sa se faca diferentierea intre voma si regurgitare, care de regula este asociata cu probleme ce afecteaza esofagul si este un proces mai pasiv. Caracteristicele care va vor ajuta sa faceti diferenta intre voma si regurgitare sunt reprezentate de:
- Voma, in mod tipic, implica contractiile abdominale si efortul
- Regurgitarea, in mod tipic, se produce rapid fara contractii abdominale
- Regurgitarea, adesea, se produce imediat dupa ce pisica mananca sau bea apa
Ce inseamna voma acuta?
Voma acuta este voma care nu este prezenta de mai mult de 2-3 zile. Majoritatea cazurilor vor raspunde cu promptitudine la tratamentul simptomatic simplu. Cauza unor astfel de cazuri, adesea, nu este stabilita niciodata, dar ar putea fi consecinta unor factori relativ lipsiti de insemnatate, cum ar fi consumul alimentelor alterate. Intr-un numar redus de cazuri de voma acuta, de regula, pentru ca voma este severa si duce la aparitia complicatiilor, cum ar fi starea de deshidratare sau deoarece o cauza subiacenta mult mai grava este suspectata, pot fi necesare teste suplimentare, tratamente specifice si o asistenta de sustinere agresiva.
Care este tratamentul simptomatic pentru voma acuta?
Tratamentul simptomatic nespecific este adesea prescris initial in cazurile usoare de voma acuta. Medicul vostru veterinar va poate recomanda sa-i limitati pisicii voastre accesul la hrana (altfel spus, nu va primi mancare) pentru o perioada de timp ce variaza de la 4-6 ore pana la 24 de ore. Dupa aceasta perioada, de regula, veti fi sfatuiti sa va hraniti pisica cu o dieta blanda, usor digerabila in cantitati mici, oferite frecvent. O dieta compusa din orez si pui fiert este adesea recomandata. Este extrem de important ca pisica sa nu primeasca orice alte alimente pe parcursul acestei perioade.
Apa trebuie sa fie disponibila dupa bunul plac si este deosebit de importanta in a preveni deshidratarea.
Apa trebuie sa fie disponibila dupa bunul plac si este deosebit de importanta in a preveni deshidratarea. Daca pisica se simte din ce in ce mai bine, cantitatea de hrana oferita la o masa poate fi marita in mod treptat pentru a se ajunge progresiv la cantitatea normala si abia apoi, hrana obisnuita a pisicii poate fi reintrodusa treptat pe o perioada de cateva zile.
In unele cazuri, medicul vostru veterinar va poate prescrie anumite medicamente pentru a controla voma sau a atenua inflamatia. Aceasta abordare le permite mecanismelor de vindecare ale organismului pisicii sa corecteze problema.
Daca pisica voastra nu se simte mai bine cu ajutorul tratamentului simptomatic, medicul vostru veterinar i-ar putea schimba medicatia sau va va recomanda efectuarea unor teste suplimentare de diagnostic pentru a evalua problema intr-o maniera mai amanuntita.
Cum va stabili medicul meu veterinar ce tip de teste si terapii sunt necesare?
Aspectele pe care le vei putea identifica si care il vor ajuta pe medicul veterinar sa decida daca tratamentul simptomatic sau investigatii suplimentare sunt justificate includ:
- Daca pisica este deprimata, letargica sau are febra
- Daca pisica mananca
- Daca s-a constatat o scadere in greutatea corporala
- Daca a existat sange in voma (cateva striuri de sange curat nu este o chestiune anormala, dar o cantitate mai mare sau sangerarea persistenta este un aspect care trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate)
- Daca se constata prezenta durerii sau oricarui disconfort, in mod special care implica abdomenul
- Daca sunt eliminate fecale normale sau daca pisica are diaree sau dimpotriva este constipata
- Care este frecventa si cantitatea vomei
- Exista anumite legaturi intre voma si hranire
- Exista vreun miros sau culoare anormala a vomei
- Cu ce a fost hranita pisica si s-a produs vreo schimbare recenta in regimul alimentar al acesteia
- Pisica are acces la alte alimente sau orice alte substante
- Daca i s-au administrat recent eventuale tratamente sau suplimente
- Daca o alta pisica din casa prezinta simptome de boala
Ce alte tratamente sau teste de diagnostic pot fi necesare?
Daca voma este severa…un tratament mai agresiv va fi necesar.
Daca voma este severa sau daca medicul vostru veterinar suspecteaza o problema subiacenta grava, cum ar fi boala hepatica sau renala, un tratament mai agresiv va fi necesar. Exista posibilitatea ca pisica voastra sa necesite sa fie internata pentru a beneficia de terapia intravenoasa cu fluide pentru a combate deshidratarea si a corecta eventualele dezechilibre in nivelurile electrolitilor. In unele cazuri, poate fi necesara administrarea injectiilor care controleaza voma. In cazurile mai putin grave, veti putea sa va tratati pisica acasa. S-ar putea sa vi se solicite sa-i administrati acasa lichide si solutii speciale, si, daca acesta este cazul vostru, veti fi instruiti cum sa faceti acest lucru. Trebuie sa aveti rabdare si sa-i administrati numai cantitati mici la intervale frecvente. Acasa, daca pisica voastra se va simiti stresata si inconfortabil in mod nejustificat de tratamentul la domiciliu, contactati-va medicul veterinar pentru a va furniza recomandari suplimentare.
Testele de diagnostic suplimentare pot fi necesare in cazurile de voma cronica sau atunci cand pisica vomita de mai mult de 2-3 saptamani, chiar daca varsaturile sunt intermitente si pisica pare din alte puncte de vedere ca se simte bine. In aceste cazuri, cauza subiacenta trebuie sa fie determinata pentru ca problema sa poata fi tratata in mod adecvat si eficient. Unele dintre testele utilizate cel mai frecvent sunt:
Testele de sange pot pune in evidenta infectiile, problemele renale sau hepatice, boala tiroidiana sau diabetul si pot oferi alte indicii care vor duce la depistarea diagnosticului.
Radiografiile pot pune in evidenta anumite modificari la nivelul esofagului sau stomacului. Poate fi necesar sa i se administreze bariu pentru a se putea identifica eventualele obstructii, tumori, ulcere, corpi straini, etc.
Endoscopia, care are posibilitatea de a vedea la interiorul stomacului direct printr-un endoscop, un tub flexibil, poate oferi un diagnostic in anumite cazuri sau procedura poate fi utilizata pentru obtinerea probelor biopsice. Endoscopia necesita efectuarea unei anestezii generale.
Laparatomia sau interventia chirurgicala exploratorie este necesara in anumite cazuri, in special daca se suspecteaza existenta unei obstructii sau a unui blocaj sau daca este necesara prelevarea probelor pentru examenul biopsic. Laparatomia poate fi atata o procedura de diagnostic, cat si de tratament.
Odata ce diagnosticul este depistat, tratamentul poate include dietele speciale, anumite medicamente sau interventia chirurgicala.