Consiliere Comportamentala – Disfunctia Cognitiva A Pisicii Senioare

Ce este disfuncția cognitivă și cum este diagnosticată?

În general, se consideră că funcția cognitivă a unei pisici tinde să între în declin odată cu înaintarea în vârstă, cu mult mai repede decât se întâmplă în cazul oamenilor. Dacă pisica voastră prezintă unul sau mai multe dintre semnele de mai jos și toate cauzele potențiale, fizice sau medicale au fost excluse, acestea s-ar putea datora disfuncției cognitive. Bineînțeles, că este la fel de posibil că disfuncția cognitivă să apară concomitent cu alte probleme medicale, astfel că s-ar putea să fie dificil de stabilit cauza exactă a fiecărui semn.

Într-o manieră tradițională, acromionul DISHA a fost utilizat pentru a descrie semnele asociate disfuncției cognitive. DISHA face referire la Dezorientare, Interacțiunile care au fost alterate între animalele de companie și membrii familiilor lor sau alte animăluțe de casă, modificările apărute în ciclul Somn-veghe, murdărirea casei (House Soiling) și modificările apărute în nivelul de Activitate. Odată cu cercetările întreprinse în domeniul îmbătrânirii creierului la câini și pisici, specialiștii în comportament au recunoscut semne suplimentare asociate disfuncției cognitive. O listă actualizată a semnelor asociate disfuncției cognitive include:

• Dezorientarea – Cum ar fi pierderea în zonele familiare, nerecunoașterea persoanelor familiare și îndreptarea spre latura greșită a ușii.
• Interacțiunile – interacțiunile sociale ar putea suferi modificări între pisica și proprietar sau între pisica și alte animăluțe din casă; unele pisici pot părea a fi mai afectuoase și mai lipicioase, în timp ce altele pot părea dezinteresate sau chiar irascibile atunci când sunt mangaiate sau abordate.
• Modificările ciclului somn-veghe – Pisica voastră poate dormi mai mult în timpul zilei, stă trează în timpul nopții sau poate avea cicluri neregulate de somn-veghe. Acronimul DISHA a fost utilizat pentru a descrie semnele asociate disfuncției cognitive.

Acronimul DISHA a fost utilizat pentru a descrie semnele asociate disfuncției cognitive.

• Murdărirea casei: Pisicile încep să-și elimine dejecțiile în locuri în care anterior nu o făceau, incluzând spații din interiorul casei sau în spații exterioare neobișnuite;

• Nivelurile de activitate: Inițial, poate fi înregistrată o diminuare globală a nivelurilor de activitate sau un interes scăzut în a se juca. Totuși, odată cu înaintarea în vârstă, unele pisici devin mai active că urmare a faptului că ele sunt neliniștite, nu pot stă locului, hoinăresc fără țintă sau dezvoltă comportamente repetitive, cum ar fi linsul.

• Anxietatea: O creștere a anxietății și stării de agitație, care pot fi exprimate că vocalizare, frici sau fobii nou-apărute sau devenind mai afectuos, mai lipicios și extrem de dependent de proprietari.

• Învățarea și memoria: Cercetările recente au arătat că într-adevăr există un declin al proceselor de memorare și învățare pe măsură ce pisicile îmbătrânesc și că în testele neuropsihologice de control care determina abilitatea pisicii de a descoperi hrană ascunsă, o pierdere a proceselor de memorie și învățare a început cu câțiva ani înainte că semnele clinice să fie evidente. Deși, în prezent, nu există anumite teste standardizate pentru verificarea memoriei și învățării la animalele de companie, trebuie să fim atenți la orice modificare în comportamentele care ar putea indică că pisica voastră nu mai poate duce la bun sfârșit sarcini pe care le-a învățat anterior. De asemenea, realizați că atunci când lucrurile se schimbă în mediul de viață sau programul pisicii, companioană voastră vârstnică nu se mai poate adapta sau învață atât de repede cum putea în trecut. Deși acestea ar putea fi semne ale îmbătrânirii creierului, la fel de bine, ele ar putea fi semne ale altor probleme medicale și că urmare, ele ar trebui să fie relatate medicului vostru veterinar de îndată ce sunt observate.

De la ce vârstă poate începe să apară declinul cognitiv?

Într-un studiu realizat pe câini cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani, 28% dintre proprietarii câinilor cu vârste de 11-12 ani și 68% dintre proprietarii câinilor cu vârste de 15-16 ani au relatat că cel puțîn unul dintre semnele de mai sus au fost manifestate de câinele lor. Totuși, este important de notat faptul că acestea sunt semne observate de proprietarii animalelor de companie în comparație cu ceea ce câinele lor obișnuia să fie când era mai tânăr. Cercetările au arătat că dacă ați încerca și v-ați antrena câinele să învețe anumite lucruri noi, după vârstă de aproximativ 7 ani, mulți dintre câini încep să manifeste un declin în abilitatea de memorare și învățare.

Opțiunile de tratament tind să fie cele mai eficiente în încetinirea sau redresarea acestui declin atunci când sunt instituite în stadiile timpurii ale evoluției bolii.

În mod similar, 35% dintre proprietarii de pisici vârstnice cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani au relatat cel puțîn unul dintre semnele declinului cognitiv; acest procentaj s-a ridicat la 50% la pisicile de peste 15 ani. Opțiunile de tratament tind să fie cele mai eficiente în încetinirea sau redresarea acestui declin atunci când sunt instituite în stadiile timpurii ale evoluției bolii. Că urmare, asigurați-va să semnalați oricare dintre aceste semne medicului vostru veterinar cât mai rapid cu puțînță. Subliniez, opțiunile de tratament tind să fie cele mai eficiente în încetinirea sau regresia acestui declin atunci când sunt instituite în stadiile timpurii ale evoluției bolii.

Animalele de companie fac boală lui Alzheimer?

Multe dintre modificările și leziunile asociate bolii lui Alzheimer la om au fost, de asemenea, identificate la câini și pisici. Dacă apar probleme comportamentale multiple și aceste modificări progresează până la punctul în care pisica sau câinele nu mai sunt un animal de companie „funcțional”, starea respectivă poate fi considerată similară senilitatii sau demenței de tipul Alzheimer.

Problemele comportamentale geriatrice pot fi tratate?

În multe cazuri, răspunsul este da. Bineînțeles, dacă există probleme medicale care contribuie la modificările comportamentale, problema s-ar putea să nu fie tratabilă. În consecință, cheia succesului este de a raporta modificările apărute și de a va prezența companioana pentru evaluare și consult cât mai curând posibil de la apariția noilor probleme.

Pisicile care dezvoltă probleme comportamentale că urmare a unor afecțiuni medicale subiacente pot avea nevoie de modificări ale programului sau mediului lor de viață cu scopul de a face față acestor probleme. Dacă afecțiunea este tratabilă și poate fi controlată sau rezolvată (ex., boală Cushing, infecțiile, afecțiunile dureroase), atunci, după cum am discutat, trebuie să fiți pregătiți să va reeducati pisica deoarece noul obicei poate persistă. De exemplu, în cazul murdăririi casei, pisica voastră poate prezența o durata mai mică de control asupra urinării și/sau defecării datorită problemelor sale medicale. Dacă aceste afecțiuni nu pot fi controlate, atunci programul pisicii (ieșiți mai frecvente afară) sau mediul de viață al acesteia (instalarea unei ușițe pentru a ieși mai frecvent afară, folosirea mai multor litiere) vor trebui să fie modificate. Atunci când vine vorba de stări care afectează mobilitatea pisicii, corecțiile mediului de viață, a amplasării litierei sau a tipului de litieră (de exemplu, o litieră cu o latura mai joasă) pot fi necesare.

În cazul disfuncției cognitive, o creștere a proteinei neurotoxice denumită beta-amiloid, o accentuare în lezarea organismului datorită radicalilor liberi toxici, o pierdere a neuronilor și alteratiile neurotransmițătorilor, cum ar fi dopamină pot fi responsabile pentru multe dintre aceste modificări comportamentale. Atât terapia medicamentoasă, cât și terapia dietetică alimentară care ar putea ameliora aceste semne și au potențialul de a încetini acest declin sunt în prezent disponibile. Din nou, diagnosticul și intervenția întreprinse de timpuriu au potențialul de a avea cele mai mari efecte.

Există tratamente care pot ameliora semnele sau încetini evoluția îmbătrânirii creierului?

Selegilina este un medicament care a fost licențiat pentru tratamentul declinului cognitiv la câinii din America de Nord. Este clasat că un inhibitor al monoaminoxidazei B (MAO-B), dar acțiunea să ar fi aceea de a intensifica funcția neurotransmițătorilor, cum ar fi noradrenalină și dopamină, de a ajută la reducerea deteriorărilor produse de radicalii liberi la nivelul creierului și probabil, că un medicament neuroprotector. Multe dintre semnele descrise mai sus (DISHA) pot fi ameliorate prin tratament cu selegilina.

O altă metodă de gestionare a problemelor comportamentale ale seniorilor este o dietă terapeutică (b/d Canine Aging & Alertness – formulă uscată de la Hills Pet Nutrition) care este concepută pentru a proteja împotriva și posibil, pentru a regresa prejudiciile datorate radicalilor liberi toxici. Această este îmbogățită cu o varietate de antioxidanți, incluzând vitamina E, seleniu, vitamina C și fructe și legume. De asemenea, este suplimentată cu acizi grași esențiali sub formă uleiurilor de peste și a anuitor factori care se dovedesc utili în eficientizarea funcțiilor mitrocondriilor celulare, incluzând L-carnitină și acidul lipoic. Dietă s-a demonstrat a îmbunătăți aminitarile de învățare și memoria la câinii seniori și ameliorează multe dintre semnele clinice detaliate mai sus.

O altă dietă nou suplimentată cu uleiuri botanice ce conțîn trigliceride cu lanț mediu s-a demonstrat să amelioreze disfuncția cognitivă prin producția de corpi cetonici că o sursă de energie alternativă pentru creier. Deși există o largă varietate de suplimente naturale care, cel puțîn în mare parte, încă nu și-au dovedit eficientă, suplimentele nutritive cu fie S-adenosilmetionina (SAMe – Novifit de la Virbac Animal Health, America de Nord), fie cu o combinație de resveratrol, vitamina E, gingko biloba și fosfatidilserina (Senilife de la Ceva Animal Health sau un produs derivat din proteină de meduză (Neutricks de la Quincy Animal Health) s-a demonstrat, de asemenea, că ameliorează semnele și probabil încetinesc evoluția declinului cognitiv.

Cercetările continuă în acest domeniu. Medicamentele care îmbunătățesc circulația la nivel cerebral și diminua riscurile de formare a coagulilor de sânge (infarctele) pot oferi anumite speranțe. Propentofilina este licențiată pentru utilizare în anumite țări din afară Americii de Nord. Cercetările, de asemenea, au arătat că transmiterea colinergică poate fi afectată la animalele de companie vârstnice, astfel că medicamentele care au efecte anticolinergice trebuie să fie evitate atunci când este posibil, iar medicamentele care intensifica transmiterea colinergică ar putea reprezenta o altă opțiune posibilă de tratament aflată la orizont. În cele din urmă, pentru tratamentul semnelor specifice cum ar fi tulburările de anxietate și ciclurile alterate somn-veghe, alte medicamente și substanțe terapeutice naturale se pot dovedi utile, dar o atenție specială va trebui să fie acordată potențialelor lor efecte secundare la vârstnici.

Mai pot face și altceva pentru a-mi ajută pisica să aibă o viață mai lungă și mai sănătoasă?

În afară de găsirea unei diete adecvate pentru vârstă și starea de sănătate a companioanei voastre, asigurându-va că această nu este supraponderală poate avea beneficii semnificative pentru sănătate și speranța de viață. De asemenea, s-a demonstrat că îmbogățirea mediului de viață este foarte utilă în menținerea sănătății creierului (conceptul de „folosește-l sau pierde-l”). Că urmare, continuând să-i asigurați pisicii voastre condiția fizică necesară, sesiunile de joacă, jucării noi și chiar un program de instruire continuă, toate laolaltă ajută la îmbogățirea vieților și stimularea creierelor companioanelor voastre vârstnice. Acest lucru poate necesită modificarea programului de înnobilare și dezvoltare pentru a se preta nevoilor fizice și comportamentale ale pisicii senioare. De exemplu, exercițiile fizice ar putea să fie limitate la sesiuni scurte de joacă. Pe măsură ce sănătatea fizică și funcțiile senzoriale intră în declin, jucăriile, jocul și antrenamentul vor trebui să fie adaptate pentru a se preta abilităților și limitelor fiecărui individ în parte. Însă, deși aceste modificări pot fi necesare, accentul ar trebui să continue să fie pus pe îmbogățire și înnobilare cu interacțiuni sociale, antrenament și jucării tip hrănitor.

Mai există și altceva ce-aș putea face pentru a-mi ajută pisica să aibă o viață fericită în anii săi de senioară?

Pe măsură ce îmbătrânesc, bolile și noile probleme de sănătate apar, astfel că ajustările și corecțiile vor trebui să fie făcute pentru a ne acomoda și îngriji pisicoasele senioare. În cazul pisicilor care își fac necesitățile mai des, mai multe litiere, litierele mai mari și curățarea mai frecvența a acestora pot fi necesare. Pisicile care au dificultăți în ceea ce privește mobilitatea lor pot avea nevoie de asistență la urcatul și coboratul scărilor sau chiar vor avea nevoie de rampe pentru a urcă și cobari scările. Pisicile vor avea nevoie de pătuțuri sau litiere mutate în zonele în care să aibă acces mai facil sau de litiere mai mari cu una dintre laterale mai joasă pentru un acces mai ușor. Îmbunătățirea iluminatului și adăugarea indiciilor/reperelor aromatizate le pot ajută pe pisicoasele care și-au pierdut văzul să se orienteze mai bine prin casă.