Ce cauzeaza voma la o pisica?
Exista o multitudine de boli si afectiuni care cauzeaza voma. Uneori, cauza este evidenta, cum ar fi cazul unei pisici care incepe sa verse dupa ce a mancat cine stie ce din cosul de gunoi din bucatarie. Diagnosticul este deranjament gastric sau gastrita datorata „indiscretiei alimentare” (consumul unor alimente inadecvate).
Totusi, in multe cazuri, cauza varsaturilor nu este foarte clara. Iata doar o parte din multele cauze ale vomei:
- Tulburari ale tractului gastrointestinal (stomacul si intestinele): inflamatia, infectiile bacteriene sau virale, parazitii, tumorile, indiscretia alimentara, pancreatita, constipatia, blocajul intestinal ca urmare a consumului unor materiale necomestibile, cum ar fi stuletii de porumb, oasele, sosetele sau panglicile, bucati de plastic sau piese de jucarii, etc.
- Bolile endocrine (hormonale): diabetul zaharat sever necontrolat, hipertiroidismul (glanda tiroida hiperactiva) si hipoadrenocorticismul (boala lui Addison – insuficienta glandei suprarenale)
- „Bolile sistemice” care afecteaza intregul organism, cum ar fi insuficienta renala, boala hepatica, pancreatita si infectiile bacteriene grave (septicemia, peritonita)
- Afectiuni variate cum ar fi raul de miscare, afectiunile neurologice, sindromul de supraincalzire/insolatia/socul hipercaloric, durerea, febra si consumul de materiale otravitoare sau toxice
Aceasta lista este uriasa! Cum am putea determina cauza varsaturilor la pisica mea?
Cautarea raspunsurilor incepe cu un istoric medical complet si o examinare fizica amanuntita si meticuloasa. „Istoricul” pisicii voastre reprezinta informatiile pe care i le furnizati medicului veterinar privind starea de boala a acesteia. La o pisica cu varsaturi, acesta va include detalii privind perioada de cand pisica vomita, daca pisica a mancat ceva neobisnuit (plante, resturi din gunoi, resturi de la masa voastra, etc.) si daca pisica se simte prost sau este vioaie si alerta. Aceste informatii pot fi foarte utile. De exemplu, o pisica care vomita cu un istoric in care se relateaza faptul ca pisica se joaca cu sfori, panglici, poate suferi un blocaj intestinal ca urmare a ingerarii sforii; in alt caz, un pisoi activ si de altfel normal poate vomita ca urmare a infestatiei cu paraziti intestinali.
Examinarea fizica implica inspectarea tuturor partilor din organism si, in mod tipic, include ascultatia inimii si a pulmonilor cu ajutorul unui stetoscop si „palparea” abdomenului (presarea sau impingerea delicata a abdomenului cu ajutorul varfurilor degetelor pentru a evalua organele interne). O examinare clinica amanuntita poate furniza indicii privind cauza vomei. De exemplu, un abdomen dur si dureros ar putea fi un semn de pancreatita, o cantitate mare de fecale dure in abdomenul inferior ar putea indica constipatia, o stare febrila ar putea indica o infectie ascunsa si o masa abdominala ar putea fi o tumora.
In majoritatea cazurilor, testele suplimentare de diagnostic vor fi necesare.
Uneori, un diagnostic poate fi formulat numai pe baza istoricului si a examinarii fizice. Insa, in majoritatea cazurilor, testele suplimentare de diagnostic vor fi necesare si medicul vostru veterinar poate recomanda efectuarea testelor de verificare/screening. Acestea sunt o serie de teste simple care ofera informatii privind starea de sanatate generala a pisicii si adesea furnizeaza indicii suplimentare privind boala subiacenta/declansatoare.
Ce teste de screening sunt recomandate?
La o pisica care vomita testele de screening cel mai frecvent recomandate vor include: hemoleucograma completa (HLG), profilul biochimic seric si analiza de urina. Alte teste de screening ar putea fi reprezentate de metoda flotatiei materiilor fecale pentru parazitii intestinale, mai ales la pisoi si dozarea tiroxinei serice (T4 total) la pisicile de varsta mijlocie si varstnice.
Toate aceste teste trebuie sa-i fie efectuate pisicii mele chiar daca se simte bine si doar mai vomita ocazional?
Nu. Daca pisica voastra este vioaie si vigilenta si totul pare normal la examinarea fizica, medicul vostru veterinar poate intarzia testarea. Acest lucru este cu atat mai probabil daca varsaturile par sa fie un eveniment izolat sau daca cauza acestora este evidenta, cum ar fi o indiscretie alimentara. Totusi, daca voma nu se remite cu ajutorul tratamentului sau daca varsaturile reapar sau daca pisica voastra e evident ca nu se simte bine si prezinta semne de febra, letargie sau abdomen dureros, atunci testele de screening sunt recomandate cu fermitate.
Ce-ar putea sa ne indice aceste teste de screening?
Testele de screening foarte probabil ne vor oferi indicii privind cauza varsaturilor. In plus, ele vor dezvalui problemele cauzate de varsaturi cum ar fi dezechilibrele electrolitice si deshidratarea.
Hemoleucograma: Acesta este un test simplu de sange care ofera informatii privind diferitele tipuri de celule din sange. Aceste includ celulele rosii ale sangelui, care transporta oxigenul la tesuturi, celulele albe ale sangelui, care lupta cu infectia si raspund la procesul de inflamatie si plachetele sau trombocitele, care faciliteaza coagularea sangelui. Hemoleucograma ofera detalii privind numarul, marimea si forma diferitelor tipuri de celule si identifica prezenta celulelor anormale din circulatie (a se vedea materialul informativ privind Hemoleucograma completa).
Hemoleucograma la o pisica care vomita ar putea dezvalui:
- Anemia (scaderea numarului de celule rosii ale sangelui, a hematocritului si a hemoglobinei) ar putea fi un semn de sangerare la nivelul stomacului sau a intestinelor sau ar putea indica o boala cronica cum ar fi boala lui Addison, boala hepatica, insuficienta renala sau cancerul.
- Hemoconcentratia (cresterea numarului de celule rosii ale sangelui, a hematocritului si a hemoglobinei) indica starea de deshidratare.
- Numarul crescut de celule albe ale sangelui (leucocitoza) indica existenta unei infectii sau a unei inflamatii, cum ar fi pancreatita, boala hepatica sau infectia renala. Unele tipuri de cancere pot, de asemenea, sa produca un numar mare al celulelor albe.
- Numarul scazut de celule albe ale sangelui (leucopenia) ar putea indica o infectie virala, cum ar fi panleucopenia la pisici.
- Numarul crescut de eozinofile (eozinofilia) – un tip special de celule albe ale sangelui – ar putea indica alergiile sau infectiile parazitare, ambele putand cauza varsaturi.
Profilul biochimic seric face referire la analiza chimica a serului, care este portiunea lichida de culoare galben pal a sangelui care ramane dupa ce celulele si factorii de coagulare au fost inlaturati. Exista numeroase substante in ser, inclusiv proteine, enzime, grasimi (lipide), glucide, hormoni, electroliti, etc. Masurarea nivelurilor variatelor substante din sange ofera informatii privind starea de sanatate a organelor si tesuturilor organismului, cum ar fi ficatul, rinichii si pancreasul. Modificarile si anormalitatile depistate in profilul biochimic pot fi utile in diagnosticul diferitelor boli si tulburari (a se vedea materialul informativ privind Biochimia serica).
- Nivelurile anormal de ridicate ale enzimelor hepatice: aceste modificari sunt asociate cu afectarea functiei hepatice.
- Nivelurile ridicate ale lipazei: lipaza este o enzima care provine de la nivelul pancreasului. Nivelurile crescute sunt uneori observate la pisicile cu pancreatita.
- Valorile renale crescute – BUN (azotul ureic sanguin) si creatinina: nivelurile extrem de ridicate sugereaza existenta insuficientei renale, care, adesea, are drept consecinta aparitia varsaturilor.
- Valori crescute ale glucozei (hiperglicemia): este adesea un semn de diabet zaharat. Pisicile cu diabet zaharat grav si necontrolat sau cu „cetoacidoza diabetica”, adesea, vomita.
- Modificarile electrolitice: electrolitii sunt saruri si minerale ce se gasesc in sange. Modificarile survenite in nivelurile acestora, in special ale sodiului si potasiului, sunt adesea observate in bolile renale si boala lui Addison, dar ar putea fi, de asemenea, si un indicator al dezechilibrului electrolitic care apare din cauza varsaturilor.
Analiza de urina este importanta pentru interpretarea adecvata a profilului biochimic seric.
Analiza de urina descrie compozitia fizica si chimica a urinei (a se vedea materialul informativ privind Analiza de urina). Aceasta verifica cat de bine si eficient functioneaza rinichii, identifica inflamatia si infectia la nivelul aparatului urinar si contribuie la detectarea diabetului si a altor tulburari metabolice. Analiza de urina este importanta pentru interpretarea adecvata a profilului biochimic seric si ar trebui sa se efectueze in acelasi timp cu testarea sangelui.
La o pisica care vomita, unele dintre modificarile care ar putea fi observate la o analiza de urina includ:
- Gravitate specifica urinara scazuta (urina apoasa si deschisa la culoare): aceasta indica faptul ca pisica elimina o urina diluata. Daca BUN si creatinina sunt crescute la acelasi moment cu efectuarea analizei de urina, atunci boala renala sau eventual, insuficienta renala ar putea fi prezenta.
- Gravitatea specifica urinara crescuta (urina galbena inchis): aceasta indica faptul ca urina este extrem de concentrata. Ar putea fi un semn de deshidratare.
- Celulele albe ale sangelui si clindrii formati din leucocite (grupuri de leucocite de forma tubulara): prezenta unui numar mare de leucocite si cilindri formati din leucocite sugereaza prezenta unei infectii severe a rinichilor.
- Glucoza: o cantitate mare de glucoza in urina este, de regula, un semn de diabet zaharat.
- Cetonele: prezenta atat a glucozei, cat si a cetonelor in proba de urina indica diabetul zaharat. Nivelurile ridicate de cetone in urina sunt depistate in cazul cetoacidozei diabetice, o complicatie grava a diabetului si o cauza importanta a varsaturilor.
- Bilirubina: acesta este un pigment asociat cu boala hepatica, mai ales la pisica.
Testele pentru parazitii intestinali: cel mai simplist test de screening pentru parazitii intestinali poarta denumirea de flotatia materiilor fecale, in care o cantitate mica de fecale proaspete este preparata si examinata la microscop in ceea ce priveste prezenta oualor de paraziti. O versiune simpla a tehnicii de flotatie a materiilor fecale se poate efectua in clinica veterinara sau o proba de fecale poate fi trimisa la laborator pentru un test mai elocvent care implica o tehnica de concentrare. Exista si alte teste care pot fi efectuate pentru a detecta parazitii intestinali, iar medicul vostru veterinar va poate recomanda unul dintre aceste teste alternative. Parazitii intestinali sunt detectati la pisicile de toate varstele, dar sunt mult mai frecvent depistati la pisoi si sunt o cauza comuna a varsaturilor la pisicile junioare.
Tiroxina serica (T4 total): acest test este utilizat la pisici pentru a depista hipertiroidismul. Hipertiroidismul este o tulburare comuna la pisicile de varsta mijllocie si varstnice si este cauzat de o glanda tiroida hiperactiva. Glanda produce cantitati excesive de hormoni tiroidieni, care cresc considerabil rata metabolica a organismului si, adesea, cauzeaza varsaturi si diaree.
Pisicile afectate, in mod tipic, prezinta niveluri crescute marcant de T4 in sangele lor.
Majoritatea cazurilor pot fi diagnosticate printr-un simplu test de sange care masoara nivelul total de tiroxina din circulatia sanguina. Pisicile afectate, in mod tipic, au niveluri crescute marcant de T4 in sangele lor.
Ce teste suplimentare ar putea fi recomandate pentru o pisica care vomita?
Exista numeroase teste suplimentare care ar putea fi recomandate in functie de rezultatele istoricului, examinarii fizice si a testelor de screening ale pisicii.
Exista numeroase teste suplimentare care ar putea fi recomandate in functie de rezultatele istoricului, examinarii fizice si a testelor de screening ale pisicii.
Daca testele de screening sugereaza ca varsaturile sunt parte a unei boli sistemice care afecteaza intreg organismul, atunci testarea specifica pentru acea boala va fi recomandata. De exemplu:
- Boala hepatica
- Boala renala
- Hipoadrenocorticismul (boala lui Addison)
- Cetoacidoza (diabetul zaharat necontrolat)
Daca testele de screening sugereaza ca problema implica numai tractul gastrointestinal, atunci testele suplimentare care vor examina stomacul si intestinele, foarte probabil vor fi recomandate. Acestea ar putea include:
- Examinarea radiologica simpla sau cu bariu (substanta de contrast) – o serie de radiografii care arata cum se deplaseaza materialul gastrointestinal prin stomac si intestine.
- Examinarea ecografica
- Endoscopie
- Chirurgie exploratorie
- Examen biopsic – probele sunt adesea prelevate in timpul examinarii ecografice, a endoscopiei sau a chirurgiei exploratorii si pot oferi un diagnostic definitiv